Asteptat cu interes si nerabdare de catre specialistii si cercetatorii spatiului concentrationar comunist romanesc, din tara si din afara si de catre supravietuitorii temnitelor comuniste, familiile, rudele, prietenii si cunoscutii victimelor dictaturi comuniste, cel de al noualea din cele 14 volume proiectate ale lucrarii "VICTIMELE TERORII COMUNISTE. ARESTATI, TORTURATI, INTEMNITATI, UCIsI. DICTIONAR R", a fost editat.
Initiativa si realizare unica in intreg universul postcomunist, stradania si zelul unui singur om, neajutat de nimeni, boicotat, criticat, oprimat sistematic, 10 ani in cumplitele puscarii care au impanzit Romania, CICERONE IONITOIU, la 83 de ani desavarseste o opera de referinta.
Noul volum catalog include in cele 280 de pagini circa 7000 de victime ale caror nume incepe cu litera R. Din pacate, autorul nu a putut cuprinde decat o parte din imensul sir al celor reprimati.
Organele represive au luat in "lucru" toate categoriile sociale, profesionale, de sex si varsta fara discernamant, toate nationalitatile si etniile, toate cultele religioase, persoane invalide, oameni grav bolnavi, inclusiv psihic, cetateni straini. Eliminarea brutala a elitelor societatii romanesti, timp de doua generatii, a provocat pierderi si goluri imense si ireparabile poporului nostru, cu consecinte inestimabile pentru multi ani inca de acum inainte. Mentionam in mod lapidar cateva nume din cele adunate in acest volum.
MIHAIL RACOVITa, nascut in 1889, cu inalte studii militare in strainatate si in tara, general de corp de armata, comandant al trupelor motomecanizate, ministru al Apararii Nationale in guvernul Sanatescu ( primul guvern de dupa 23 august 1944), avand si alte functii superioare, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, condamnat la munca silnica pe viata si exterminat la Sighet in 1954.
NICOLAE RaDESCU, nascut in 1874, remarcat ca ofiter superior in primul razboi mondial, adjutant al regelui Ferdinand, atasat militar la Londra, general pana in 1933, cand a demisionat din armata, opunandu-se regelui Carol al II-lea. In perioada antonesciana apostrofandu-l pe ambasadorul german Killinger, a fost internat in lagarul de la Tg. Jiu iar apoi a primit D.O (domiciliu obligatoriu). In 1944 a fost reactivat ca general de corp de armata si apoi a devenit sef al Marelui Stat Major. La 6 decembrie 1944 a devenit prim –ministru, contracarand cu fermitate asaltul comunistilor la adresa puterii democrate si amestecul grosolan al ocupantilor sovietici. Prin lovitura de forta a emisarului stalinist Visinski, Radescu a fost indepartat si la 6 martie 1945 s-a instaurat regimul comunist de lunga si trista amintire. Pus sub paza, a reusit sa paraseasca clandestin tara cu cateva zile inainte de a fi arestat. A fost un stalp al exilului romanesc si o voce anticomunista remarcabila in apararea tarii. Testamentul sau, redactat cu o zi inaintea mortii survenita la 16 mai 1953, este impresionant prin optimismul si patriotismul degajat.
AUREL RUNCEANU, nascut in 1895, general de brigada, participant la cele doua razboaie mondiale, ranit pe frontul de est, comandant al scolii Militare de Infanterie, a fost epurat in 1946, arestat in 1950 si omorat in anchete in acelasi an.
SOTII FLOAREA sI VASILE RADU, tarani din satul Manzati ,comuna Alexandru Vlahuta –Vaslui. Refuzand colectivizarea, in 1963, Floarea s-a opus confiscarii lucernei si a fost aruncata de paznicul CAP, Baboi Neculai, intr-o rapa. Grav ranita a decedat lasand in urma 5 copii minori. Vasile s-a impotrivit unei bande de 8 insi condusa de primarul Alex. Ciocaltea care i-a luat cu forta vitele, 6 camioane de lucerna, proviziile si lucrurile din casa. Asezat in fata unui car cu bunurile sale, acesta a trecut peste el, fracturandu-i coloana vertebrala. A murit in chinuri groaznice.
SAVEL RaDULESCU, diplomat de cariera, nepot si secretar particular al lui Nicolae Titulescu, consultant al lui Iuliu Maniu, alaturi de Visoianu, consilier la Legatia de la Londra, ca subsecretar de stat la externe, l-a secondat pe Titulescu la Liga Natiunilor. Atasat la Londra si membru de vaza al PNT, din septembrie 1944 ca presedinte al Comisiei Romane pentru Aplicarea Armistitiului s-a opus continuu majorarii de trei ori a volumului despagubirilor impuse de sovietici prin artificii financiare si livrarii numarului de vite imposibil de satisfacut, ceea ce a dus la caderea guvernului Sanatescu, in 6 decembrie 1944. Ca participant la Conferinta de Pace de la Paris a aparat neclintit interesele Romaniei. In 1946 a prezentat un memoriu reprezentantilor SUA, Angliei si URSS, privind jaful si comportamentul nestavilit al trupelor de ocupatie sovietice. Arestat in 1948, a fost condamnat in 1951 la 2 ani inchisoare si ulterior la 8 ani munca silnica, pentru memoriul din 1946. In timpul detentiei s-au incercat la adresa lui mai multe inscenari de comploturi, fara reusita insa.
VICTOR RaDULESCU–POGONEANU , diplomat si intelectual de inalta clasa, consilier de legatie, ca director al Cifrului din MAE si membru al PNT, l-a secondat pe Maniu in pregatirea armistitiului de la 23 august 1944, a expediat in strainatate documente referitoare la acapararea puterii prin forta, de catre comunisti, la jefuirea tarii de catre sovietici si la situatia grava din tara. Arestat la 9 august 1947 si implicat in procesul lui Maniu, a fost condamnat la patru pedepse totalizand 70 de ani, maxima de 25 de ani munca silnica. L-a urmat pe Maniu la Galati si Sighet. Paralizat, din 1955 transferat la Ramnicu-Sarat, a fost torturat permanent prin lovituri salbatice de catre comandantul Visinescu si temnicerii acestuia. Referatele unuia dintre medici penitenciarului, dr. Iancu Grünberg, pentru internare intr-un spital si tratament adecvat pentru multiplele afectiuni grave, au fost respinse de MAI. Imobilizat la pat, era udat in plina iarna si chinuit pana in toamna anului 1961. Transferat la Vacaresti, a murit la 10 martie 1962, la 51 de ani.
VICTOR RaDUCANU, functionar la depoul CFR Grivita, presedintele tineretului PNT din cartierul Crangasi, neputand fi castigat de comunisti, in timp ce lipea afise electorale ale PNT in 30 septembrie 1946, a primit pe la spate 3 gloante in sira spinarii, de la Gica Barjac si Ion Vartic, din garda personala a lui Dej. Doua gloante i-au fost extrase, al treilea il poarta si astazi, provocandu-i dureri mari la 87 de ani. Maniu care s-a interesat de el, i-a spus: "Esti un erou, fatul meu". In 1948 a fost condamnat la 5 ani munca silnica, intr-un proces inscenat.
ION RaDUCANU, licentiat in stiinte economice si filozofie la Graz si respectiv Berlin, doctor in economie politica, prof. universitar( finante si doctrine economice), rector al Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale, ministru al PNT in doua randuri si deputat in mai multe legislaturi, a fost inlaturat din invatamant in 1947 si din Academia Romana in 1948. Intre 1950 –1955 a fost intemnitat la Sighet.
BERNARD ROHRLICH, presedintele organizatiei sioniste din Romania a fost intemnitat in 1951.
HANS OTTO ROTH, lider al comunitatii germane din Romania, senator in toate legislaturile, democrat autentic, apropiat ideilor politice ale lui Maniu si loial statului roman, s-a opus politicii naziste de stramutare a svabilor si sasilor in Reich. Arestat in 15 aprilie 1952, a murit in inchisoarea Ghencea, la 1 aprilie 1953, in conditii inumane, la 63 de ani.
sERBAN –BANU RaDULESCU, a fost arestat in mai multe randuri, scos din armata, a fost condamnat in 1948 la 10 ani munca silnica. In 1956 a absolvit facultatea de medicina, intrerupta in doua randuri. A fost membru al Uniunii Scriitorilor. In 1990 a fondat "Memoria –revista gandirii arestate" pe care a editat-o cu mult succes timp de 9 ani, pana la moarte in 1998.
ALEXANDRU RUSU, doctor in teologie la Budapesta, profesor la Academia Teologica din Blaj si apoi rector, participant de seama impreuna cu Maniu la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, a fost membru al Consiliului Dirigent si deputat. Episcop de Maramures , senator, mitropolit al Blajului, a aparat interesele romanilor sub ocupatiile hortista si sovietica. Arestat la 29 noiembrie 1948 a fost detinut la Dragoslavele si Caldarusani , iar din mai 1950 cinci ani la Sighet, urmati de D.O. In 1957, a fost condamnat la 25 de ani munca silnica si a murit la Gherla, la 9 mai 1963, in varsta de 79 de ani.
ION ROsOGA, nascut in 1938, inginer electronist, condamnat in martie 1974 pentru sute de manifeste si multiple scrisori critice trimise lui Ceausescu, Comitetului Central si Europei Libere, a fost internat sub stricta observatie intr-un azil psihiatric.
REISER NICOLAUS, nascut in 1913, din Giera –Timis, a fost trimis in D.O. din 1951, in Baragan, unde a si murit.
REISS ROSALIA, nascuta in 1921, din Glogovat–Arad, a fost deportata in 1945 in URSS, unde a murit in acelasi an.
REMUS RADINA, despre care Eugen Ionescu a spus: "Remus Radina, unul dintre eroii sau sfintii epocii noastre. Un martir voluntar, care nu renunta nici la credinta sa, nici la ceeace ii dicteaza constiinta… Ma inclin in fata curajului lui Remus Radina si-l invidiez de a fi indraznit totul". Absolvent al Liceului Militar "D.A. Sturdza" si al scolii Militare de Cavalerie din Targoviste, a fost primul ofiter care a parasit armata in 22 octombrie 1946, criticand aspru guvernul Groza. Arestat la 19 noiembrie 1946 din localul unei sectii de votare, a fost trecut in rezerva la 16 aprilie 1947. A luat legatura cu miscarea de rezistenta a generalului Carlaont si a trecut in 2 noiembrie 1948 clandestin in Jugoslavia, pentru a organiza rezistenta romaneasca. Retinut si returnat in tara, a descris in " Testamentul din morga" cruzimile din Jugoslavia. Condamnat ca frontierist la 5 ani, a facut nenumarate greve ale foamei si setei, atingand 26 de zile. A protestat permanent pentru nelegiuirile din inchisori. Eliberat la 29 august 1954 a continuat protestele publice, la 10 decembrie 1956 s-a adresat ONU cu multiple probleme. Extradat dupa o noua tentativa de trecere a frontierei, in 13 februarie 1957 a scris un memoriu fulminant, pentru care a mai luat 10 ani munca silnica, infruntand cu barbatie temnicerii Gherlei. Eliberat in 1960 cu invalizii, a fost internat 4 ani in spitale din Bucuresti iar in 1978 a ajuns in Franta, unde si-a continuat lupta anticomunista. Este una din cele mai mari legende vii ale demnitatii si rezistentei noastre nationale.
ELISABETA RIZEA, nascuta la 28 iulie 1912, casatorita si stabilita in Nucsoara, a gazduit una din primele intalniri dintre colonelul Arsenescu si fratii Toma si Petre Arnautoiu, in mai 1949, dupa care au infiintat organizatia "Haiducii Muscelului". Depunand juramant solemn, a ajutat grupul de partizani cu alimente, transport de arme si munitii, adaposturi. Arestata in 20 noiembrie 1950, dupa ce in prealabil fusese in repetate randuri anchetata, a primit 8 ani munca silnica si a fost eliberata in 6 iunie 1958. A continuat sa-i ajute pe partizani si in 22 iunie 1958, dupa capturarea fratilor Arnautoiu a fost arestata din nou , torturata salbatic si condamnata la moarte. Dupa comutarea pedepsei la 25 de ani munca silnica, a trecut prin Jilava, Miercurea Ciuc si alte inchisori, fiind gratiata in 1964. Sotul ei, Gheorghe, nascut in 1897, condamnat la 15 ani munca silnica, a executat 14 ani, fiind eliberat in decembrie 1964.
Volumul este ingrijit de Domnita stefanescu si prefatat de Alex stefanescu.
