Alegerea materialelor de construcție și a izolației termice din faza de proiect este deosebit de importantă în realizarea unei case cu consum redus de energie. Casele eficiente energetic sunt cele în care climatul interior este independent de condițiile climaterice și în cazul cărora schimbul de temperatură cu exteriorul este cât mai aproape de valoarea nulă. În zilele noastre, nu mai sunteți nevoiți să alegeți între o arhitectură frumoasă și eficiență energetică, întrucât cele două valori se completează perfect. Locuințele eficiente presupun costuri mai mici atât pentru întreținere, cât și la utilități.
Casele construite cu materiale naturale (lemn sau cărămidă) sunt eficiente din punct de vedere energetic iar, în plus, și sănătoase, deoarece pereții acestor case “respiră”.
Lemnul masiv, cărămida sau țiglele ceramice, de exemplu, au capacitatea de a absorbi căldura, de a o conserva și de a o elibera în momentul în care temperatura scade la interior. Acest lucru ajută la reglarea temperaturii din casă, fără a permite schimbul termic necontrolat cu exteriorul.
Casele din BCA au, în mod normal, o eficiență termică mai scăzută. Noile plăci din BCA se caracterizează însă prin conductivitate termică mai bună și greutate specifică mică având și un grad mai ridicat de permisivitate la vapori.
Cu ce izolați, pentru o locuință eficientă termic
Polistirenul expandat este unul dintre materialele cel mai des folosite în acest moment pentru izolarea clădirilor. Destinația lui principală este peretele exterior, însă sunt destul de întâlnite situațiile în care se folosește și la termoizolarea teraselor necirculabile, a acoperișurilor cu șarpantă din lemn, a planșeelor dispuse peste încăperile reci sau a plafoanelor suspendate sub acoperișuri. E disponibil pe piață în plăci a căror grosime variază între 1 și 20 cm, care pot fi montate atât pe clădirile noi, cât și pe cele în curs de renovare. Asociația Producătorilor de Polistiren Expandat din România – ROMEPS recomandă folosirea la fațade a polistirenului EPS 80 de minim 15 cm grosime. Pentru casele eficiente energetic va fi necesar un strat grosime de polistiren mai mare, putând ajunge chiar la 40 cm, ceea ce va conduce însă și la creșterea amprentei construcției.
Polistirenul extrudat este superior celui expandat, din mai multe motive. Unul dintre acestea este rezistența crescută la șocuri mecanice (lovituri accidentale, grindină etc.), calitate care îl recomandă cu prisosință pentru placarea fațadelor. De asemenea, permeabilitatea la apă este mult mai scăzută față de cea a polistirenului expandat. Din acest motiv, se recomandă pentru termoizolări în medii umede (fundații, socluri și terase). Faptul că este, concomitent, rezistent la umezeală, dur și elastic îi asigură o comportare excelentă la ciclul îngheț/dezgheț.
Polistirenul grafitat
Calitățile termoizolante ale polistirenului au fost sporite prin grafitare. Astfel, dacă polistirenul obișnuit are o conductivitate termică de 0.045, cel grafitat se caracterizează printr-o valoare a conductivității de 0.030. Luându-se în calcul două temperaturi, -20°C și +10°C, cu o temperatură interioară identică, de 20°C, s-a constatat că, în ambele cazuri, polistirenul expandat grafitat este mai eficient decât cel negrafitat.
Vata de sticlă
În compoziția acestui material termo-și fonoizolant intră sticlă, în proporții ce variază între 80 și 95%. Aceasta se obține, de regulă, prin mărunțirea sticlei reciclate, căreia i se adaugă nisipul de cuarț rezultat din degradarea rocilor. În proporție de 5% sau chiar mai puțin, această vată este alcătuită din rășină, uleiuri minerale sau alți aditivi necesari hidrofobizării. Produsul final ia formă de role sau plăci semirigide, și unele, și altele extrem de ușor de aplicat pe suprafața ce trebuie termoizolată. Datorită faptului că este un material poros, alcătuit din substanțe care inhibă transferul termic, vata de sticlă izolează foarte bine, conductivitatea termică fiind de 0.044. Fibrele cu diametrul foarte mic determină o rețea de pori microscopici, care imobilizează aerul și-l transformă într-o adevărată pătură termică.
Vata bazaltică
După cum indică și numele, acest material termo și fonoizolant este obținut din bazalt, o rocă vulcanică închisă la culoare. Prin topire și apoi printr-un proces de centrifugare, rezultă o aglomerare de fibre fine și elastice, ce vor fi unite între ele printr-un liant fenolformaldehidic rigid. Deoarece are la bază o rocă, vata de acest fel poate izola termic și fonic în intervalul de temperatură cuprins între 50°C și 700 sau 1.000°C – temperaturi care se întâlnesc rareori în jurul unei case iar conductivitatea termică este de 0.042. Astfel, această soluție este una dintre cele mai indicate.
Spuma poliuretanică
Se obține prin reacția chimică a doi componenți lichizi, poliolul și isocianatul. Producerea materialului izolant final are loc în condiții de temperatură și presiune controlate și cu ajutorul unei instalații speciale, prin pulverizare sub jet de aer comprimat, pe suprafața de lucru. Spuma poliuretanică este un izolator foarte bun, datorită gazului spumant inclus în celulele închise. Conductibilitatea termică a acestui gaz este foarte mică, situându-se undeva în jurul valorii de 0.020 w/mk. Cum costurile generate de condiționarea aerului din clădire scad cu 40% prin utilizarea spumei, rezultă o perioadă de recuperare a investițiilor de cel mult cinci ani.
Sistemul de izolație cu celuloză este o soluție modernă și performantă de izolare termică și fonică, realizată prin injectarea sub presiune în spațiul de izolat a fibrei de celuloză.
Materia primă este compusă din material organic obținut prin reciclarea hârtiei, ignifugat, aditivat cu soluție anti-septică pentru prevenirea apariției fun-gilor și tratat împotriva dăunătorilor (ex. roză-toare, insecte).
Este de menţionat că izolaţia cu fibre de celuloză prezintă performanţe termice deosebite: conductivitatea termică a fibrelor de celuloză este de 0.037 kW/mk, mai bună decât cea a izolațiilor clasice cu vată minerală sau polistiren . De asemenea, proprietățile fizice ale celulozei îi permit să ajungă în spații sau zone înguste din jurul instalațiilor aflate în pereți, cum ar fi țevi și conductori electrici, nelăsând zone de aer libere care ar putea reduce eficienţa izolației termice.
Mai multe informații privind casele eficient energetice găsiți în revista Casa mea, septembrie, precum și în suplimentul Case eficient energetice di România liberă, miercuri, 9 septembrie.
