Testele ADN au confirmat, pentru prima oară, identitatea bacteriei din spatele Marii Ciume Londoneze, relatează BBC. Bacteria Yersinia pestis a fost găsită în unele dintre scheletele descoperite anul trecut sub străzile Londrei.
Epidemia din 1665-1666 a fost ultima mare răspândire a ciumei bubonice în Marea Britanie şi a ucis aproape un sfert din populaţia Londrei. A fost nevoie de mai mult de un an pentru a se putea confirma decoperirile făcute pe scheletele găsite sub străzile Londrei, când au început lucrările de excavare pentru o nouă cale ferată – proiectul Crossrail din strada Liverpool. Au fost descoperite aici peste 3.500 de morminte.
Alison Telfer de la Muzeul de Arheologie din Londra spune că echipa lucra în zonă de mai bine de cinci ani şi tot spera să găsească dovezi ale epidemiei de ciumă pe mai mulţi indivizi. Şi deodată, anul trecut, a apărut acest cimitir sub strada Liverpool. Prima observaţie a arheologilor a fost că toate corpurile au fost aranjate cu grijă în sicrie şi nici un cadavru nu a fost pur şi simplu aruncat, deşi se presupune că epidemia a fost un eveniment deosebit de traumatizant pentru locuitorii de atunci.
Această constatare contrazice descrierea evenimentelor făcută de Daniel Defoe, care spunea, în al său „Jurnal din Anul Ciumei“, că: „Întregul spectacol te cutremură de groază. Şareta cară şaisprezece sau şaptesprezece cadavre înfăşurate în cearceafuri sau pături, unele atât de prost învelite încât cădeau despuiate printre celelalte, cu toţii fiind morţi urmând a se amesteca în groapa comună a omenirii“. Se pare, totuşi, că panica s-a instalat mai spre finalul Marii Epidemii de Ciumă.
Departamentul de Osteologie al muzeului londonez a continuat căutarea bacteriei Yersinia pestis, care provoacă ciuma, pe mai multe dintre scheletele descoperite la săpăturile de anul trecut.
Mike Henderson, specialist în osteologie la Muzeul de Arheologie din Londra, a explicat că fiecare os este studiat individual, iar cantitatea mare de informaţii adunată va permite specialiştilor să înţeleagă ce s-a întâmplat în 1665.
Dinţii, care reprezintă cel mai bun eşantion din care se poate extrage ADN, au fost scoşi şi trimişi la Institutul de Ştiinţe Max Planck din Germania. Aici, specialistul paleopatolog Kristen Bos a reuşit să obţină rezultate pozitive pentru cinci din 20 de mostre testate.
„Am găsit ADN foarte bine prezervat şi am putut determina că respectivii indivizi au avut bacteria Yersinia pestis în corp la momentul morţii”, a precizat Kristen Bos. Ea a precizat că „Încă nu se ştie de ce Marea Ciumă din Londra a fost ultima epidemie majoră din Marea Britanie şi nici dacă au existat diferenţe genetice în trecut, de la tulpinile care circulau atunci în Europa la cele care există astăzi. Încercăm să aflăm şi aceste lucruri adunând cât mai multe informaţii genetice de la organisme străvechi.”
Echipa de specialişti din Germania continuă acum analiza ADN pentru a înţelege mai bine evoluţia şi răspândirea bolii.
Nu s-au găsit metode prin care să poată fi identificate persoanele îngropate sub strada Liverpool, dar la mică distanţă s-a descoperit o piatră funerară pe care scria „Mary Godfrey care a căzut victimă ciumei”. Înmormântarea ei este înregistrată în registrul funerar al bisericii St.Giles,Cripplegate, la 2 septembrie 1665.
