In Marea Britanie Irakul ramane subiect de dezbatere. Oricat ar incerca Tony Blair sa reduca impactul temei asupra vietii politice si a societatii britanice, subiectul revine cu virulenta in actualitate. Si nu doar apropiatul sfarsit al carierei politice a premierului britanic, ci si posteritatea sa vor depinde de finalul aventurii irakiene. Caci, daca Marea Britanie legala a fost de la inceput alaturi de americani in Irak, cealalta Mare Britanie, cea reala, a fost si a ramas opusa acestei tendinte. Nepopulara, participarea trupelor la acest razboi fara sfarsit a fost considerata un gest de realpolitik. Dar pana unde poate merge pragmatismul politic? In Romania, cand acesta nu creeaza reactii scrasnite, produce o patriotica tacere. In locul dezbaterii, surprinzatoarea propunere a liberalilor din iunie 2006 privind retragerea trupelor din Irak mai degraba a dezghetat conflictul politic intern, dar mai ales a trezit reactia celor vigilenti care nu s-au sfiit sa vehiculeze stereotipuri patriotarde si formule propagandistice fara continut.
Nu incetase corul celor ce sustineau, acum doar cateva luni, ca loialitatea si respectarea angajamentelor sunt esentiale pentru credibilitatea externa a Romaniei, ca au si venit declaratiile generalului britanic Richard Dannatt. Noul seful de stat major al armatei engleze considera, in mai multe luari de pozitie la sfarsitul saptamanii trecute, ca prezenta armatei britanice in Irak agraveaza problemele de securitate ale tarii sale si prevedea o retragere rapida. Mai mult, iesind din traditionala rezerva a militarilor in activitate, Dannatt considera ca prezenta britanica in Irak creeaza probleme de securitate in toata lumea. Si, pentru ca si Romania a trecut printr-o experienta asemanatoare, ale carei ecouri continua, avem sansa unei comparatii. Trecand dincolo de logica de stat si interesul national asa cum a fost definit de Guvern, un general, si nu unul oarecare, contesta viziunea si cere modificarea acesteia. Cum era de asteptat, aceste declaratii au dat nastere unor reactii puternice si de aceea in mai multe interventii ulterioare interviului din Daily Mirror generalul a dezmintit existenta unor disensiuni cu Tony Blair, dar nu si-a abandonat pozitia.
De ce seful Statului Major britanic poate sa critice politica irakiana a Cabinetului Blair? Poate pentru ca este, ca sa zicem precum Daily Mirror, „un general onest”. Altfel spus, un militar care isi intelege obligatiile morale. Orice comparatie cu prestatia generalului Badalan este neavenita. Caci cel din urma si-a inteles rolul votand in CSAT impotriva retragerii din Irak, incalcand, mai mult decat echivalentul sau britanic, neutralitatea armatei. Votul in CSAT a fost nu doar o exprimare politica, precum in cazul Dannatt, ci o actiune politica cu un caracter constitutional incert, cata vreme politica partizana ii este interzisa armatei. Sensul procedurii consensuale rezervate deciziilor CSAT era tocmai protejarea expertizei de substanta politica a votului. Richard Dannatt nu a votat, ci a vorbit. In cazul sau nu e vorba nici de defetism, nici de cedare in fata integrismului islamic. Sir Richard Dannatt este un autentic crestin evanghelic care refuza ambiguitatea. In Daily Express, Paul Moorcraft, director al Centrului pentru Politica Externa, aprecia ca generalul Dannatt, provocand cea mai serioasa criza in relatiile militaro-civile, a „incalcat normele democratiei britanice pentru o cauza nobila”. Intervenind in dezbaterea publica privind retragerea din Irak, onest si responsabil, generalul Dannatt nu a deschis un nou front politic, ci a lansat o provocare decidentilor. Pentru moment acestia raman pe vechile pozitii. Dar atat pentru Dannatt, cat si pentru majoritatea britanicilor interesul national nu mai poate fi redus la ratiunea de stat asumata doar de cativa indivizi.
