Romanii sunt foarte tari cand e vorba sa demaste coruptia, mai ales cea din mediul politic. Nu e vorba ca au si ce. Clientelismul, numirile de oameni incompetenti doar pentru ca fac parte din gasti politice sau chiar familiile demnitarilor continua si, cat va fi asa, nimeni nu se va grabi sa recunoasca progresul facut oriunde in alta parte pentru a avea o administratie mai curata.
Cum stim daca facem sau nu progrese in lupta cu stavilirea coruptiei, cu impunerea unui sistem in care norma sa fie comportamentul integru si coruptia exceptia, si nu invers? Un sondaj al Bancii Mondiale, citat si de presedintele Basescu in discursul sau de la conferinta Freedom House-SAR, compara Romania anului 2005 cu cea a anului 2002 si gaseste progrese considerabile in ceea ce priveste mediul de afaceri. Sondajul a fost facut in mai multe tari, si, in vreme ce Romania si Bulgaria au progresat, Serbia si Macedonia au regresat.
Sunt reale rezultatele sondajului? Cu certitudine. Coruptia in mediul de afaceri a fost considerata problema numarul unu si aici s-au concentrat eforturile cele mai mari. Nu doar de catre puterea actuala din Romania, ci chiar de pe vremea Ministerului Controlului creat de PSD au existat tentative de a curata practicile care implicau firmele. E clar ca acestea au avut un efect, dovada si cresterea importanta a investitiilor straine in Romania in acest an, dupa ce anul trecut deja crescusera. Firmele percep o imbunatatire, si orice sondaj pe firme scoate acest lucru in evidenta. In fond e normal sa ai progrese in aria in care ai investit cel mai mult. Indici care se bazeaza pe ani anteriori, precum cel al Transparency, e normal sa evolueze mai greu pentru simplul fapt ca include in evaluare situatii mai vechi.
Exista insa alte zone in care situatia nu s-a schimbat suficient si nu se va schimba prea curand. In mod paradoxal, in politica lucrurile au evoluat si vor evolua in continuare. De doi ani de zile urmarim declaratiile de avere, pandim conflictele de interese ale politicienilor si, desi aflam lucruri deloc imbucuratoare, mecanismul de supraveghere e evident mai puternic. Daca, asa cum s-a discutat la aceeasi conferinta, supravegherea declaratiilor de avere va fi incredintata unei institutii musculoase a statului, cum este ANAF, un enorm pas inainte va fi facut, dat fiind ca ANAF are mecanisme de investigare si sanctiune foarte bune, superioare oricarei institutii noi pe care am putea-o crea. Intreprinzatorul domn Bodu s-ar putea sa ajunga sa mearga la oamenii politici sau la sefii politiei sa le ceara sa plateasca impozite restante pe vilele pe care nu le pot justifica. Trebuie sa sprijinim acest demers, care va fi incununarea eforturilor presei si a societatii civile de doi ani incoace.
Marea dezamagire in 2005 a fost reforma administratiei. Nu avem inchisori destule pentru corupti si nici legi asa de bune si de dure ca sa-i vanam Ð de exemplu, dl procuror general Morar ne-a explicat la seminar ca in practica noastra judiciara daca nu e demonstrat folosul material personal instantele nu te condamna. Deci, daca dl Florin Georgescu da telefoane pentru a cere inspectorilor de conturi sa nu se bage in afacerile colegilor sai de partid, mobilul e doar prietenia si solidaritatea de partid, nu folosul personal, deci asta nu se califica la coruptie. Ca atare, speranta ca vom condamna pe multi pe cale judiciara e slaba. Ramane sa folosim tot mecanismul care a functionat si la mediul de afaceri: controlul, disciplinarea acestor practici administrative. Nu trebuie sa ajungem in instanta, e lung si costisitor.
Am propus la acel seminar sa aplicam o prezumtie generala de vinovatie tuturor, incepand cu noi insine. Ea se poate rezuma astfel: putem presupune corupt pe fiecare om daca nu e obiectul unui control periodic care sa poata rezulta in pedepsirea lui. Natura noastra umana e coruptibila. Hai sa cream norme si reguli bazate pe acest lucru. Daca un functionar de exemplu e reclamat de zece ori ca cere bani, nu cred ca seful lui trebuie sa stea cinci ani sa se pronunte instanta. El trebuie mutat imediat intr-o pozitie in care nu mai are de-a face cu banii sau cu publicul, si tot asa exista un intreg pachet de responsabilizare administrativa care trebuie rescris si activat.
Aceste reguli mai dure nu trebuie instituite doar pentru politicieni si functionari insa. In domenii nepolitice s-au creat norme corupte si rele, practici greu de schimbat, si de acelea nu se ocupa nimeni, desi unii critici vocali contra coruptiei au putere destula sa schimbe regulile jocului in propriul domeniu de activitate. In multe institutii care nu sunt direct politice – cum ar fi mediile publice – se incheie zilele acestea contracte care arata ca lupta pentru depolitizarea acestor institutii nu a fost deloc dezinteresata, chiar din partea unora aflati in primul rand al luptei cu coruptia. Pentru ca pe ei, luptatorii cu coruptia, nu ii controleaza nimeni. Si oameni sunt si ei, ca si noi ceilalti.
