Chiar daca cifrele nu sunt asemanatoare, ultimele sondaje dau seama despre schimbarea starii de spirit. Minata de neincrederea structurala a publicului, scena politica pare in fata unui puseu de criza. Alianta se afla pe tobogan, PSD recupereaza, dar nu puncteaza. Date publicitatii in aceeasi zi, sondajele Gallup si IMAS, ca intr-un joc cu suma nula, se anuleaza reciproc. Dar, dincolo de datele propriu-zise, cele doua cercetari indica o ten-dinta: scaderea increderii in guver-nare si guvernanti. Reprezentand un indicator relativ al starii opiniei la un moment dat, sondajele nu sunt instrumente absolute. Si, daca tentatia de a le fetisiza este periculoasa, desconsiderarea lor are consecinte si mai periculoase.
"Democratia sondajelor” nu poate compensa limitele democratiei de fapt, dar absenta lor transforma exercitiul puterii intr-o improvizatie oarba. Sondajele nu tin loc nici de politica, nici de proiect, dar permit ajustari de etapa. Puse in contradictie, cele doua sondaje pot fi receptate ca manipulari. Ele sunt insa doar partial comparabile: nu
s-au realizat in acelasi timp; cele doua institute dau, sistematic, mai ales in privinta intrebarilor politice, rezultate diferite; chestionarul aplicat a fost altul; metodologia cercetarii a fost particularizata la specificul institutului; cultura de organizatie si retelele de operatori sunt distincte. Explicatii exista, suspiciuni de asemenea. De aceea intrebarile privind acuratetea si validitatea sondajelor au nevoie de raspunsuri clare.
Daca datele sunt opozabile, tendintele se confirma. Si, cum sondajele nu ofera adevaruri absolute, aceasta concluzie este suficienta pentru a permite o radiografie a situatiei politice. In privinta Gallup, fata de Barometrul de Opinie Publica din mai 2005, Alianta a scazut 7%, de la 59 la 52%, iar PSD a crescut tot atatea procente, de la 24 la 31%. Fata de Gallup, care realizeaza intermitent sondaje, IMAS dispune de un barometru lunar. In septembrie 2005 IMAS coteaza Alianta cu 43% din intentiile de vot, fata de 50% in august, pe cand PSD creste la 34%, cu 4% mai mult decat cu o luna in urma. Privind dinamica datelor la IMAS, prabusirea Aliantei este dramatica: din ianuarie, cand acest institut credita Alianta cu 66%, aceasta a scazut cu 23%. Chiar daca la inceputul anului se manifesta efectul prezidentialelor, scaderea nu este mai putin importanta, cu atat mai mult cu cat in sondajele acestui institut PSD obtinea, pana in ultimul an de mandat, peste 50% din intentiile de vot. Iar fata de anterioarele cicluri guvernamentale, situatia Aliantei este mai dificila la inceputul toamnei 2005 decat era in aceeasi perioada in 1997 sau 2001. Starea opiniei se schimba de la un ciclu politic la altul, incet, dar sigur, iar noul electorat isi impune standardele.
Alianta plateste pentru lipsa coerentei guvernamentale si a coeziunii politice. Doar faptul ca PSD nu reprezinta inca o alternativa, dar isi consolideaza electoratul pare a mai mentine Alianta in functiune. Nu atat guvernul de coalitie, cat criza relatiilor dintre PNL si PD a creat fisuri in arcul guvernarii. Desi pentru electorat aceasta formatiune inca mai exista, politic, ea se descompune. Dependenta de originea sa electorala, Alianta nu se poate acomoda unei situatii guvernamentale. Mizand pe conflict, fara insa de a dispune de atuuri, Alianta se vede pusa in imposibilitatea de a-si defini obiectivele. Strategia sa parlamentara a fost o proba in plus. Pentru moment, integrarea europeana ofera un alibi, dar, fara un proiect clar, Alianta isi va continua tendinta scazatoare.
