Mirajul interceptărilor de comunicații telefonice și nu numai, aceasta este miza controlului politic asupra serviciului secret al Internelor. Legislația este în continuare confuză și permite și altor instituții, nu doar SRI, să dețină aparatură de interceptare. Iar fostul „Doi și-un sfert“ pare că deține astfel de echipamente. Fostul șef al „interceptărilor” de la acest serviciu, Remus Șpan, a povestit în exclusivitate pentru RL cum se interceptau telefoanele în perioada în care a condus Diviziunea Tehnică a actualei Direcții Generale de Protecție Internă.
Fosta unitate „Doi și-un sfert”, actuala Direcție Generală de Protecție Internă (DGPI), a fost în tot timpul controlată de politicienii aflați la putere, dar blamată de cei din opoziție. Temuta unitate codificată 0215 a fost înființată în anul 1990, la inițiativa lui Gelu Voican Voiculescu. Opt ani mai târziu, a fost desființată printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare al Țării. Atunci, activitatea serviciului secret al ministerului de Interne a fost catalogată drept o formă mascată de poliție politică. La scurt timp, însă, serviciul secret a fost reînființat. De-a lungul ultimilor 27 de ani, au existat acuzații publice că ofițerii „Doi și-un sfert” au ascultat ilegal telefoanele unor politicieni și ziariști.
Anchetă parlamentară pe interceptări
În octombrie 2008, a fost finalizat raportul unei comisii parlamentare de anchetă “pentru verificarea informațiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicațiilor”. Comisia de anchetă, înființată în 2007, a fost condusă de senatorul Cristian Diaconescu.
Conform celor menționate în raportul final al comisiei, la pagina 8, “Serviciul Român de Informații, fiind singura instituție abilitată legal, are în dotare aparatură tehnică specializată destinată interceptării comunicațiilor, în scopul culegerii, verificării și expertizării informațiilor”. Același raport mai arată, la pagina 10, că „SRI a primit solicitări, doar pentru interceptări ce necesită utilizarea sistemului tehnic pe care îl deține, de la instituțiile abilitate legal să obțină autorizări de interceptare a comunicațiilor, respectiv: (…) Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (serviciul secret al Internelor – n.r.)”.
„Doi și-un sfert“ are terminale de redat interceptări
În ce privea Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, instituția, la acea dată (2008 – n.r.) – arăta comisia parlamentară de anchetă – “nu deține infrastructura tehnică necesară conectării nemijlocite la operatorii de servicii de telecomunicații din România (…) astfel încât să poată efectua în mod independent interceptări ale unor comunicații. Acest lucru se realizează exclusiv prin intermediul Serviciului Român de Informații” (pagina 13 din raport).
Ce e interesant, însă, abia acum urmează: serviciul secret al Internelor putea cere SRI să intercepteze convorbiri, după obținerea “unor autorizații în conformitate cu Codul de Procedură Penală sau cu legile speciale”. După efectuarea interceptărilor de către SRI, “fluxul de date preluat este dirijat apoi către structurile centrale și teritoriale ale Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, care dispun doar de acele sisteme de calcul care permit transcrierea convorbirilor interceptate” (pagina 13 din raport).
Spionii Internelor au aparatură de localizare
Tot din raport aflăm că, în cazuri excepționale, se pu-teau localiza telefoanele mobile pentru realizarea unor flagrante, depistarea și prinderea unor infractori periculoși, înlăturarea unor pericole și amenințări deosebit de grave. În astfel de cazuri, DGIPI avea posibilitatea tehnică de a pune în aplicare mandatele de interceptare a telecomunicațiilor pe o perioadă strict limitată prevăzută în actele de autorizare.
„Instituțiile care au solicitat Direcției Generale de Informații și Protecție Internă punerea în aplicare a actelor autorizate de interceptare a telecomunicațiilor au fost Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Poliția Română, Direcția Națională Anticorupție, Direcția Generală Anticorupție din cadrul MAI, precum și parchetele și instanțele de judecată, conform competențelor legale”, se menționează în raport, la pagina 14.
Dotări excepționale
Concluziile raportului comisiei de anchetă relevă și excepționalismul serviciului secret al Internelor. Astfel, la pagina 15, se arată că “DNA, DIICOT (primele două sunt unități de parchet – n.r.) și DGIPI dispun de aparatură destinată interceptărilor ambientale în scopul realizării unor flagrante”. La aceeași pagină, se adaugă că “Dintre instituțiile abilitate, DNA (structura centrală) și -DGIPI a Ministerului de Interne (structura tehnică centrală și cele teritoriale) dispun de stații de lucru (sisteme de calculatoare) care permit doar transcrierea convorbirilor interceptate de către sistemul gestionat de SRI”.
Așadar, serviciul secret al Internelor are două atu-uri importante: tehnică pentru interceptări ambientale și terminale de redare a interceptărilor. Trebuie menționat, de altfel, că sistemul de interceptare a convorbirilor telefonice este, pur și simplu, o cale de acces în sistemele companiilor de telefonie mobilă și fixă. Este neclar dacă această cale de acces este sau nu la îndemâna spionilor din MAI. Conform unui interviu cu comisarul Remus Șpan, publicat alăturat, problema nu era lipsa acestei căi de acces, ci lipsa unui acord al companiilor de telefonie. Un acord care ar fi putut fi obținut, totuși, după insistențe, după cum au arătat sursele RL.
Legislația, lacunară și cu potențial abuziv
Începând de la pagina 18, raportul comisiei parlamentare de anchetă înșiră concluziile. Care sunt năucitoare. Prima spune, negru pe alb, astfel: „Cadrul legal în vigoare (…) nu definește (…) noțiunea «comunicație» și nici sintagma «interceptarea – ascultarea comunicațiilor», spre deosebire de legislația altor țări, lacună care poate înlesni dotarea tehnică ilegală și săvârșirea unor abuzuri din partea unor instituții sau societăți private de pază și protecție“.
În al doilea rând, stupefiant este că „Nici una din legile speciale care reglementează acest domeniu nu precizează explicit faptul că SRI este singura autoritate la nivel național în domeniul realizării interceptării comunicațiilor și al relațiilor cu operatorii de comunicații“.
Practic, cele două concluzii spun că, spre exemplu, “Doi și-un sfert” ar putea avea și aparatură de interceptare și chiar ar putea-o folosi pentru a se branșa la sistemele companiilor de telefonie.
Șpan se încurcă în echipamente de interceptare-redare
Remus Șpan (foto) a fost șeful Diviziunii Tehnice din DGIPI în perioada 2008-2009. Acesta a declarat pentru RL că, la Diviziunea Tehnică a serviciului, există aparatură de redare a convorbirilor, dar a fost neclar în legătură cu cea pentru interceptarea telecomunicațiilor. Mai precis, la un moment dat, Șpan afirmă că e posibil ca DGIPI să fi avut “aparatura”, referindu-se la cea de interceptare, apoi se rezumă la a spune că e vorba doar de cea de redare, după care insistă doar pe acordul necesar cu rețelele de telefonie, fără a mai face precizări despre echipamente.
RL: Cât timp ați lucrat la Diviziunea Tehnică?
Remus Șpan: Am fost șef la interceptări la “Doi și-un sfert” un an.
Se făceau interceptări ilegale?
R.Ș.: Haideți să vă explic. Este o tâmpenie. Cea mai mare tâmpenie. Cum se fac interceptările? Ca să poți face o interceptare ilegală, trebuie să te legi la rețeaua de telefonie de la Orange sau Connex (acum, Vodafone – n.r.), la rețeaua respectivă (de telefonie – n.r.). “Doi și-un sfertul” nu avea contract cu ăștia. Totul se face prin protocoale. SRI este singura instituție abilitată. De unde să mă leg eu la numărul dvs. de telefon, dacă nu am contract cu ăia de la Orange? Poate aveam aparatura.
„Doi și-un sfert” avea aparatură de interceptare?
R.Ș.: Bineînțeles că avea. De redare.
Doar de redare?
R.Ș.: Eu vă repet, tehnic. Am fost acolo și am văzut cum se face. Nu am cum. Nu am la ce să mă leg ca să interceptez. Dacă s-a obținut autorizația sau mandatul… ăla vine de la judecător, care se pune în aplicare. Fără ăla nu pune în aplicare. Nu mă pot duce eu pe ascuns ca să mă leg la rețeaua de telefonie.
Interceptările le făceați doar pe bază de mandate?
R.Ș.: Obligatoriu. Obligatoriu toate interceptările se făceau pe bază de mandat și cu autorizație. Grupurile infracționale pe ce credeți că pică? Alea de crimă organizată…
Nici înainte nu se făceau interceptări ilegale?
R.Ș.: Nici înainte nu cred că s-au făcut interceptări ilegale. Chiar dacă am eu aparatura. Că trebuie să mă duc la firma de telefonie să îi zic că mă leg. Nu am avut nici cel mai mic scandal. Eu primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acolo (șef la Diviziunea Tehnică – n.r.), am adus cel mai bun jurist din Ministerul de Interne. La mine la Tehnic, mi-am adus un adjunct care era jurist. Și ăla aviza. Toate mandatele și autorizațiile care veneau la mine la unitate, nu le aprobam dacă nu vedeam avizul juristului din cadrul unității. Nu se punea nimic în aplicare. Mi s-a părut normal. Nu știu dacă mai funcționează acum. Poate nici din cauza aia nu am avut scandaluri.
Cum ajungeau mandatele la dvs.?
R.Ș.: Toate autorizațiile care veneau de la instanță – sau de oriunde veneau – veneau prin conducerea unității, care le distribuia la Diviziunea Tehnică. Atunci, primul lucru pe care îl făceam era să deschid plicul și puneam rezoluția să îl verifice adjunctul. După care se puneau în aplicare. Acolo erau numai ingineri. Singurul lucru pe care l-am adus acolo a fost un jurist.
Ați fost turnat la DNA de Nelu Iordache.
R.Ș.: Nelu Iordache îmi e și naș. Nașul dvs. să facă o asemenea greutate… Te ține așa agățat, în suspans. DNA nu a zis că m-am dus eu cu banii, nu a stabilit că am dus eu banii, a fost o declarație de-a lui. Iordache era unul dintre cei mai grei oameni din construcții. Era normal să se vadă cu miniștri (e vorba de Ovidiu Silaghi, fost ministru al Transporturilor, implicat în același dosar – n.r.). DNA se bazează doar pe declarația lui. Pe urmă, mai atragi unii prieteni care să vină să mai declare. Asta este. Și nici nu poți să te duci să te interesezi. Deja sunt câțiva ani de atunci. Timpul le rezolvă.
Pe ce poziție ați lucrat la DNA?
R.Ș.: Mie mi-a fost dat de Dumnezeu numai să înființez. Eu am înființat și Poliția Judiciară de la PNA. Mă jur acuma. Când a venit Morar, s-a schimbat și conducerea la Ministerul de Interne. A venit un general și mi-a zis să înființez Direcția Generală Anticorupție. E o muncă titanică să cauți oameni valoroși în toată țara.
Gabriel Oprea v-a coordonat lucrarea de doctorat.
R.Ș.: Am fost doctorandul lui Oprea. Pe Pandele (primarul orașului Voluntari – n.r.) îl cunosc din altă parte, mai de mult.
Sursele de finanțare ale serviciului, ambigue
Fostul ministrul de Interne, tehnocratul Dragoș Tudorache, a reorganizat serviciul secret de informații al ministerului prin Ordonanța de Urgență nr. 76/2016. La articolul 24, se menționa că „finanțarea Direcției Generale de Protecție Internă se realizează integral de la bugetul de stat, precum și din alte surse, constituite conform legii”.
Firmele sub acoperire ar fi „alte surse“
Surse din Ministerul de Interne au spus că articolul 24 nu are nici o logică: „Ori este finanțat integral de la bugetul de stat, ori nu. Prin introducerea sintagmei «precum și din alte surse, constituite conform legii» se dorea ca, într-un viitor apropiat, servi-ciul secret să dețină firme sub acoperire”.
Ulterior, articolul 24 a fost modificat în Senat: practic, a fost șters cuvântul „integral”. Ceea ce înseamnă că serviciul secret al ministerului de Interne va fi finanțat din bugetul de stat, dar poate obține bani din orice altă sursă de finanțare.
„Această formulare este atât de ambiguă, încât se pot obține bani din orice fel de activitate. Legală, zice în lege. Cine controlează un serviciu secret?”, se întreabă sursele din minister.
Nicolae: „Societățile sub acoperire sunt nelegale“
Am încercat să aflăm ce înseam-nă sintagma „alte surse de finanțare, constituite conform legii”, strecurată în ordonanța de reorganizare a serviciului secret al ministerului de Interne. La solicitarea RL, Direcția Generală de Protecție Internă nu a vrut să răspundă care sunt celelalte surse de finanțare, dar nici nu a negat că ar avea dreptul să înființeze societăți comerciale: „În prezent, activitatea DGPI este finanțată exclusiv de la bugetul de stat. Nu au fost înființate societăți comerciale”.
Printre parlamentarii care au lucrat la legea de aprobare a Ordonanței de Urgența a Guvernului de reorganizarea a „Doi și-un sfert” s-a aflat și senatorul PSD Șerban Nicolae. „Nu am elaborat eu ordonanța. Nu aș putea să vă spun care ar fi celelalte surse de finanțare legale. Dacă ar fi după mine, aș întreba la «Doi și-un sfert». Nu îmi dau seama acum care ar fi celelalte activități care ar putea genera venituri. Din punctul meu de vedere, societățile sub acoperire sunt nelegale. Eu nu sunt adeptul secretizărilor”, a spus Nicolae pentru RL.
Ministrul de Interne, Carmen Dan, ne-a transmis că “alte surse, în afara bugetului de stat, constituite conform legii, înseamnă fonduri externe nerambursabile, donații/sponsorizări”.
Corupție la „Doi și-un sfert”
Direcția Națională Anticorupție a dat o lovitură de proporții serviciului secret de informații al Ministerului de Interne, după ce a scos la iveală că zeci de ofițeri de rang înalt, împreună cu șefii instituției, cheltuiau ilegal banii destinați pentru plata informatorilor. Serviciul de contrainformații, care avea rolul de a proteja instituția de astfel de derapaje, era condus de comisarul-șef Silviu Dumitrache. Acesta este acuzat de mai multe fapte de corupție, chiar și de complicitate la delapidare. În afacerea de corupție au fost prinși și miniștrii de Interne Gabriel Oprea și Petre Tobă. Pe lângă sutele de mii de lei cheltuite fictiv pe informatori și echipamente, dosarul a amorsat bomba achiziției ilegale a unei limuzine Audi de circa 100.000 euro pentru Gabriel Oprea.
