Magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție (Secția Penală) încep, marți, judecarea unui dosar cu potențial exploziv. Un veritabil ”Watergate de România”. Un caz referitor la interceptarea ilegală a unor personalități publice, pe care procurorii militari se chinuie să-l mușamalizeze.
„România liberă” a intrat în posesia rechizitoriului speței, prin bunăvoința Romania Imprisonment Watch (RIW), o organizație neguvernamentală specializat în respectarea drepturilor omului, cu sediul în Suedia, care face eforturi consistente pentru elucidarea acestui caz.
EDITORIAL de același autor: „Protestele din România servesc intereselor Rusiei”. O manipulare năroadă
Rechizitoriul întocmit de procurorii militari este plin de neconcordanțe logice, declarații de martori care se bat cap în cap, existând suspiciunea că ancheta derulată nu și-a propus aflarea adevărului.
Dosarul în cauză este cel în care Gabriel Oprea, fost ministru al Apărării, și apropiatul său, gen. Marian Hăpău, șef al Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA), sunt acuzați de un fost ofițer de contrainformații militare că au ordonat o vastă operațiune de monitorizare și interceptare a comunicațiilor unor personalități publice din România, cu scopul șantajării acestora.
Activitățile presupus ilegale s-au petrecut în incinta Fortului Bragadiru, o cazarmă de pe linia de centură a Bucureștiului, ce deservea Divizia 1 Infanterie „Dacica“.
Dosarul a fost deschis ca urmare a unei plângeri penale depuse de col. (r) Doru Paraschiv, fost ofițer în cadrul Direcției de Contrainformații și Securitate Militară, mazilit de gruparea Gabriel Oprea- Marian Hăpău.
Aceștia din urmă au fost citați și vor apărea în fața instanței, împreună cu col. Mugurel Vasile, locțiitor pentru contrainformații al lui Marian Hăpău, și gen. Ștefan Dănilă, la acea dată șef al Statului Major General (SMG) din cadrul MApN.
Ce s-a întâmplat în Fortul Bragadiru
Între 14 și 23 aprilie 2012, pe vremea când Gabriel Oprea era ministru al Apărării și vicepremier pe probleme de siguranță națională, ofițerii serviciului secret al MApN au fost folosiți la prinderea a…doi traficanți de cocaină. Doi cetățeni bulgari, care, ajutați de un complice, au introdus pe teritoriul României 51 kg cocaină.
În Fortul Bragadiru, ofițerii DGIA ar fi derulat activități de monitorizare-interceptare a traficanților, cu ajutorul unei tehnicii de ultimă generație, pusă la dispoziția DGIA de către… NATO. Este vorba de tehnică SIGINT (Signal Intelligence), capabilă să detecteze, localizeze și să exploateze orice țintă care emite câmpuri electromagnetice. Decizia de a-i monitoriza pe traficanţi din incinta Fortului Bragadiru este ciudată, având în vedere că ei au fost prinşi în flagrant în centrul Bucureştiului.
Dosarul de trafic de droguri poartă numărul 289/D/P/2011 și a fost instrumentat de procurorii DIICOT. La activități au participat și ofițeri ai Direcției de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO) din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR).
Interceptări ilegale
Col. (r) Doru Paraschiv susține că în Fortul Bragadiru au fost efectuate, de fapt, interceptări ilegale ale unor persoane publice din România, în beneficiul lui Gabriel Oprea. Pe data de 19 iulie 2016, ofițerul a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), investigată de Secția Parchetelor Militare (SPM) în dosarul 11/P/2016.
Plângerea a fost clasată de procurorul militar Stelea Covei după doar trei luni de cercetări. ”Cele sesizate de denunțător nu au reflectare în realitate, faptele imputate prin denunț neexistând în materialitatea lor“, a susținut Covei.
Ordonanța de clasare a fost confirmată de Gheorghe Coșneanu, șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ. Acesta este un procuror controversat, apropiat de generalul Marian Hăpău, cu care este în relații apropiate de pe vremea în care conducea o structură anticorupție, special creată la nivelul serviciului secret al Armatei.
Doru Paraschiv a depus plângere împotriva soluțiilor de neurmărire penală, așa că dosarul a ajuns pe masa Completului 1 de la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ).
Indicii că avem de-a face cu o mușamalizare grosolană. Rechizitoriu cu hibe
Rechizitoriul întocmit de procurorii militari este superficial, nu lămurește principalele semne de întrebare ale cazului și conține declarații de martori care se bat cap în cap, existând suspiciunea că unii dintre cei anchetați au depus mărturii mincinoase.
Neconcordanțe pe care procurorii le-au ignorat în totalitate, având în vedere că propun neînceperea urmăririi penale. ”România liberă” a studiat întregul dosar și este în măsură să vă prezinte marile enigme ale ”Afacerii Bragadiru”, ne-elucidate de Justiția militară.
Oprea a dat ordinul, dar nu recunoaşte
Declarația dată în dosar de Gabriel Oprea este extrem de vagă. Fostul ministru lasă să se înțeleagă că nu el a dat ordinul participării ofițerilor DGIA la operațiunea DIICOT. De altfel, nu există vreun ordin scris pe această temă, lucru contrar legii și regulamentelor militare. Cu toate acestea, unul dintre martori, gen.
Mai multe informații pe acest subiect:
AFACEREA ”FORT BRAGADIRU”. Primele indicii că autoritățile mușamalizează interceptările efectuate de ofițerii DGIA. De ce este SUSPECTĂ monitorizarea ordonată de Gabriel Oprea | INFOGRAFIC
Autoritățile se feresc să lămurească chestiunea interceptărilor din 2012 efectuate din incinta Fort Bragadiru XVI, reclamate în justiție ca fiind ilegale, de un fost ofițer de contrainformații militare, col. (r) Doru Paraschiv… continuarea aici!
Nicolae Dohotariu susține că a fost sunat pe telefonul mobil de serviciu de gen. Ștefan Dănilă, șeful Statului Major General, ”care mi-a trans-mis rugămintea ministrului Oprea, din acea perioadă, în sensul de a facilita accesul unei echipe de filmare la Fortul Bragadiru”. Generalului Dohotariu i s-a spus că este vorba de o filmare, se pare, pentru a conspira operațiunea DIICOT-BCCO.
Serviciu secret, fără…tehnică de interceptare
În mod cu totul curios, Oprea declară că ”MApN, cel puțin în mandatul meu, din câte știu eu, nu avea capabilități să permită interceptarea oricărui tip de comunicare, inclusiv online.” Același lucru este susținut și de şeful DGIA, gen. Marian Hăpău.
Greu de crezut că serviciul secret al Armatei nu dispunea de… echipamente de bruiere, monitorizare și interceptare. De altfel, DGIA deține tehnică superioară în condițiile în care în cadrul instituției există o structură specializată SIGINT, al cărui șef la data respectivă era col. Dinu Leonard. După Operațiunea Bragadiru, acesta a fost avansat de Gabriel Oprea locțiitor al Direcției de Informații Militare (DIM), lucru pe care col. (r) Doru Paraschiv l-a precizat în declarația sa de martor. În plus, în incinta Fortului Bragadiru au fost prezente mai multe microbuze Mercedes Vito, care aparțin DGIA și sunt echipate cu tehnică SIGINT.
Coordonatorul operaţiunii a uitat când a primit misiunea
Colonelul Mugurel Vasile este cel care a coordonat Afacerea ”Bragadiru”, în calitate de locțiitor al gen. Marian Hăpău. În fața procurorilor, el a dat o serie de declarații contrazise de ceilalți martori. Hăpău a susținut că a aflat de operațiunea DIICOT–BCCO cu câteva zile înainte de declanșarea ei, ”în jurul datei de 11-12 aprilie 2012”. Col. Andrei Adrian, ofițer de contrainformații militare pensionat între timp, a susținut, însă, că șeful său direct i-a comunicat ”cu 7-8 zile înainte de Sărbătorile Pascale” faptul că ”urmează să mă deplasez la Fortul Bragadiru ca urmare a ordinului primit de la col. Vasile Mugurel, pentru a face o asigurare contrainformativă a activității în care acesta urma să o desfășoare” în Fortul Bragadiru.
Bizarerie în Armată:după misiune, nu s-a mai făcut raport
În mod dubios, după îndeplinirea misiunii col. Andrei Adrian nu i s-a mai cerut să întocmească un raport către superiori, fapt care încalcă regulamentele militare. Este de notorietate faptul că în instituțiile militarizate, după îndeplinirea unei misiuni, este înaintat un raport superiorilor. Se pare însă că Mugurel Vasile, creierul Operațiunii ”Bragadiru”, nu l-a considerat necesar. ”Văzând că șeful meu direct nu mă abordează pe acest subiect, nici eu nu l-am mai întrebat cum s-a terminat misiunea și nici nu am mai redactat vreodată vreun raport în acest sens”, a afirmat col. Andrei Adrian.
Col. Mugurel Vasile a obstrucţionat înregistrarea oamenilor şi maşinilor
Un lucru demn de menționat este că col. Mugurel Vasile a încercat să-i împiedice pe cei care asigurau paza Fortului Bragadiru să înregistreze numele persoanelor și automobilelor care au intrat în incintă. Lucru pe care l-a negat în fața procurorilor militari, dar care a fost devoalat de mai mulți martori.
”Nu am avut discuții contradictorii cu personalul pazei, mi-am declinat calitatea și am permis înscrierea numelor mașinilor în registrul de poartă, fără a-l împiedica în vreun fel să-și exercite atribuțiile de serviciu”, a susținut col. Vasile.
A fost contrazis de col. Andrei Adrian și de gen. Nicolae Dohotariu. ”Vasile Mugurel mi-a cerut ca militarul în post să nu facă consemnarea mașinilor și persoanelor care vor veni și să nu vină în zona Fortului, unde ar urma să se desfășoare activitatea de filmare”, a spus col. Andrei Adrian. ”L-am întâlnit comandant (mr. Mihai Sorin – n.red.) în curtea unității și mi-a raportat că (…) personalul de pază și acces din 14 aprilie a avut unele greutăți în a exercita înscrierea în registrul de poartă a tuturor persoanelor și autovehiculelor intrate, ca urmare a intervenției col. Vasile Mugurel, care a lăsat să se înțeleagă că prezența sa la acea activitate este suficientă.
În ciuda acestei intervenții s-a consemnat corect accesul în sensul înscrierii exacte a persoanelor și autoturismelor care au pătruns în unitate”, a precizat și gen. Dohotariu. Ce interes avea col. Mugurel Vasile să nu fie înregistrate toate autovehiculele? Poate acela de a conspira prezența microbuzelor Mercedes Vito, echipate cu tehnica SIGINT.
Cât a durat, de fapt, monitorizarea traficanţilor?
O altă enigmă este perioada în care s-a derulat presupusa activitate de monitorizare a traficanților de droguri. Col. Vasile Mugurel spune că ”activitatea propriu-zisă s-a desfășurat numai în data de 14 aprlie 2012”, în intervalul 19.00- 23.00, în incinta unui buncăr dezafectat existent în curtea unității. Pe de altă parte, gen.
Dohotariu vorbește de mai multe zile. ”Comandantul unității mi-a raportat că autovehiculele intrate în unitate au rămas acolo intreaga perioadă (nu știu data încheierii activității) și că persoanele se prezentau dimineața și plecau seara târziu.” Declarația lui Dohotariu este susținută de mr. Mihai Sorin, comandantul Fortului Bragadiru: ”Rețin că prezența echipei de filmare s-a extins pe o perioadă de 2-3 zile”.
De ce a insistat col. Mugurel Vasile că monitorizarea traficanților a durat doar o zi, pe 14 aprilie 2012? Poate pentru că aceasta este data capturării lor, iar după acest moment filajul nu își mai avea rostul.
Mobilul principal nu stă în picioare
Mai mulți ofițeri ai Biroului de Combatere a Crimei Organizate au susținut, în declarațiile de martor, că operațiunile au durat până pe 23 aprilie, deoarece au intrat în posesia unei autoutilitare Peugeot Boxer, despre care aveau informații că se găsesc droguri și care putea fi detonată de la distanță.
Acest lucru ar explica de ce activităţile din Fortul Bragadiru ar fi durat atât de mult după capturarea traficanţilor. Autovehiculul ar fi fost adus în Fort și ținut acolo mai multe zile, pentru a nu reprezenta un pericol public. Practic, în incinta unei unităţi militare a fost introdusă o bombă, fără ca militarii de la pază să fie informați și instruiți asupra unei posibile explozii, controlată sau necontrolată. Curios, dar despre aceste lucruri rechizitoriul DIICOT pe marginea traficului de droguri nu face nicio referire.
Nici în cursul judecării dosarului de către Tribunalul București și Curtea de Apel București nu s-a vorbit de autoutilitara-capcană. Ofițerii care au dat declarații sunt Cucu Claudiu Vasile, Popescu Sergiu-Ioan, Lică Ilie și Bratu Cristian. Un lucru ciudat este faptul că declarațiile de martor ca formă și conținut în proporție de 90%, deși au fost luate în zile diferite este greu de crezut că martorii s-ar fi influențat unul pe celălalt. Declarațiile par pre-redactate și semnate ulterior.
Toți ofițerii BCCO susțin că autoutilitara Peugeot Boxer ”a rămas în acea locație până pe 23 aprilie.” Lucru contrazis vehement de soldații care asigurau paza. Unul dintre ei a declarat că a fost de pază în zilele de 16 și 19 aprilie 2012 și că ”la al doilea schimb” autoutilitara nu se mai afla în fort. Un alt soldat însărcinat cu paza în zilele de 18, 20 și 22 susține că nici măcar nu a fost informat ”că în fort există un microbuz.” Așadar, autoutilitara ar fi staționat în Fort doar până în data de 17 aprilie 2012, nu până pe 23 aprilie 2012, ora 11.20, așa cum susțin ofițerii BCCO.
Picnic în prezenţa unei…bombe
Informația care aruncă în aer cele susținute de ofițerii BCCO a fost furnizată în dosar de Zina-Carmen Timonea, pensionar a MApN. Potrivit registrului de acces, ea a fost prezentă în incinta Fortului Bragadiru în data de 21 aprilie 2012, împreună cu autoturismul Opel Astra, cu numărul B 83 VES. Motivul prezenței sale… scopuri recreative. Ea povestește că s-a întâlnit în incinta Fortului ”cu mai mulți prieteni de familie (…) în sâmbăta următoare sărbătoririi Paștelui din anul 2012” .
”Am fost cu soțul și alte familii. Am folosit, cu aprobările legale, această locație în scopuri recreative”. Declarația sa este confirmată și de Șușu Adrian Marius, prezent și el pe 21 aprilie în Fortul Bragadiru, împreună cu autoturismul Renault Megane, B 47 LGO. Cu alte cuvinte, pe 21 aprilie, niște ofițeri participau la o serie de activități recreative în incinta Fortului Bragadiru, în imediata apropiere a unei autoutilitare burdușită cu droguri și extrem de periculoasă, ce putea fi detonată de la distanță?!
Citește și celelalte episoade ale seriei:
[…] Despre Cazul „Bragadiru” am scris a finalul anului 2016- începutul anului 2017 în „România liberă”. Articolele pot fi citite AICI, AICI și AICI. […]