Deşi PDL anunţase că va comunica listele de candidaţi la alegerile locale pe 18 aprilie, liderul organizaţiei de Bucureşti, Elena Udrea, a furat startul şi a anunţat sâmbătă candidaturile la Primăria Generală a Capitalei şi la sectoarele 1, 3 şi 6. Anunţul prematur trădează panică şi disperare.
În mod normal lansarea unei candidaturi atât de importante cum este aceea la Primăria Generală a Bucureştiului se face cu o scenografie pe măsură – atmosferă festivă, susţinători entuziaşti, pancarte, baloane, confetti etc,- tot arsenalul menit să dea greutate şi vizibilitate mediatică maximă unei candidaturi. În plus, o asemenea lansare se face la pachet: se prezintă echipa – în acest caz candidaţii la primăriile de sector – care să susţină vedeta – candidatul la funcţia de primar general – şi oferta electorală cu care aceasta se prezintă în faţa alegătorilor, cu câteva obiective clare şi de impact.
Nimic din toate acestea nu s-a petrecut sâmbătă, când, într-o atmosferă mai degrabă sumbră, în prezenţa mai multor lideri de sector dar în absenţa notabilă a lui Liviu Negoiţă, Elena Udrea a anunţat candidatura lui Silviu Prigoană la Primăria Capitalei şi a lui Theodor Paleologu, Liviu Negoiţă şi Cristian Poteraş la sectoarele 1, 3 şi respectiv 6. Anunţul a survenit unor declaraţii contradictorii, ezitări şi reveniri legate de parteneriatul cu UNPR şi unor ştiri privind ofertele făcute de PDL unor personalităţi din afara partidului şi trădează improvizaţie, grabă şi chiar panică la nivelul conducerii PDL Bucureşti.
PDL, ridiculizat de Piedone
Deşi PDL şi-a fixat ca termen pentru definitivarea listelor de candidaţi data de 18 aprilie, Elena Udrea a furat startul şi a preferat să facă un anunţ pripit şi incomplet, fără să aibă la dispoziţie lista completă de candidaţi şi fără o ofertă electorală serioasă. Elena Udrea avea nevoie să abată cât mai repede atenţia de la situaţia jenantă în care a fost pusă de trădarea lui Cristian Popescu Piedone pe care Victor Ponta la anunţat drept candidat USL după ce în luna decembrie Elena Udrea îl anunţase drept nici mai mult nici mai puţin decât şef al campaniei electorale PDL-UNPR. Volta lui Piedone a umplut de ridicol organizaţia de Bucureşti a PDL, care vineri dimineaţa anunţa un parteneriat cu UNPR, PNŢCD şi PER, iar după amiază se răzgândea şi afirma că va merge singură în alegeri. Pierderea lui Piedone însemna că voturile de la sectorul 4 se contabilizau la USL şi PDL a înţeles că paritatea cu UNPR nu mai este rentabilă dacă se bazează exclusiv pe voturile pe care le-ar putea aduce Neculai Onţanu de la sectorul 2. De aici şi reacţia dură a lui Onţanu, care atacat pe bună dreptate bâlbâielile PDL şi ameninţarea voalată că ar putea candida din partea USL, care i-ar fi făcut o ofertă prin şefa organizaţiei de Bucureşti a PSD, Ecaterina Andronescu.
Nu alegeri, concurs de frumuseţe
În al doilea rând, Elena Udrea a urmărit să închidă gura criticilor tot mai numeroşi din interiorul partidului – Cristian Preda, Theodor Paleologu, Teodor Baconschi – care au atacat posibila candidatură a lui Prigoană ca lipsită de consistenţă politică şi anvergură intelectuală. Încă din iarnă Udrea şi-a exprimat preferinţa pentru un candidat popular, chiar dacă lipsit de substanţă, în dauna unui candidat serios, care să se prezinte în alegeri cu un program consistent şi proiecte concrete şi realiste. Elena Udrea a decis că în confruntarea cu Sorin Oprescu este mai bine pentru PDL să opteze pentru un concurs de frumuseţe, nu pentru un concurs de proiecte. În acest sens pledează şi încercările eşuate de a-l recruta fie pe doctorul Raed Arafat, confirmată sâmbătă de Paleologu, fie pe Ion Ţiriac ca şi marginalizarea evidentă a lui Liviu Negoiţă, singurul primar PDL care are şi experienţă administrativă şi suficientă popularitate. Tactica concursului de frumuseţe în dauna programului coerent a mai fost încercată în 2006 de PSD, când a mers în alegeri cu Ilie Năstase numai ca să îl vadă distrus la urne de Victor Ciorbea. În „logica” doamnei Udrea, PDL ar putea foarte bine să încerce să îi recruteze pe Gică Hagi să candideze împotriva lui Radu Mazăre la Constanţa şi pe Nadia Comăneci să candideze împotriva lui Gheorghe Nechita la Iaşi.
Faptul că Prigoană nu a fost capabil să identifice imediat un set de priorităţi ci s-a mulţumit să menţioneze vag câinii fără stăpân, siguranţa cetăţeanului şi parcările dovedeşte lipsa de consistenţă a ofertei PDL Bucureşti şi justifică atacurile intelectualilor la adresa lui Prigoană. Elena Udrea a avertizat pe blog că cei care continuă să critice candidatura lui Prigoană „se plasează în afara organizaţiei”, dar simpla ameninţare cu excluderea nu va opri controversa şi nu va închide gura criticilor.
Drama Bucureştiului
Impresia de improvizaţie o dă şi alegerea candidaţilor. În afară de Prigoană, nici celelalte nominalizări nu conving, cu excepţia lui Negoiţă. Paleologu nu are niciun fel de experienţă administrativă şi pare să joace mai curând rolul de sparring partner pentru Andrei Chiliman, iar Cristian Poteraş n-ar trebui să treacă, în mod normal, de zidul criteriilor de integritate din Codul Etic al partidului având în vedere că a fost trimis în judecată de DNA pentru abuz în serviciu.
Alegerile locale de la Bucureşti în 2012 pot fi considerate fie un episod comic, fie unul dezolant. La Primăria Capitalei vom fi nevoiţi să alegem între Sorin Oprescu, Silviu Prigoană, Gigi Becali şi, probabil, Dan Diaconescu şi Irinel Columbeanu.
În schimb, singurul candidat care are proiecte serioase şi care s-a bătut pentru capitală, preşedintele asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul”, Nicuşor Dan, nu a reuşit să obţină susţinerea nici unui partid şi este posibil să strângă semnăturile necesare.
