În timp ce liderii PDL păstrează tăcerea cu privire la negocierile pentru formarea „Mişcării Populare”, liderii partidelor mici trec peste animozităţi şi se grăbesc să spună că sunt dispuşi la o colaborare. Explicaţia este simplă: numai prin formarea acestui pol şi prin convenirea unor candidaturi comune ar mai avea o şansă de supravieţuire pe scena politică.
„Sunt primul care colaborez cu PDL”, a declarat preşedintele Partidului „Noua Generaţie” – Creştin Democrat, Gigi Becali, uitând de cuvintele deloc măgulitoare aruncate, până acum, democrat-liberalilor. Mai în glumă, mai în serios, s-a arătat dispus la o împăcare cu preşedintele Traian Băsescu şi liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor. De unde această modificare de atitudine şi de unde graba de a-şi manifesta disponibilitatea de a pune umărul la „căruţa” populară? Sunt mai mulţi factori. Pe de o parte, liderii ambelor partide îşi dau seama că la alegerile din 2012 vor înregistra rezultate şi mai slabe decât în 2008, când nu au reuşit să intre în Parlament, iar la locale au câştigat mai puţin de 0,5% din mandatele de primar şi mai puţin de 3% din cele de consilier local. Or, în 2012, avem pe deoparte candidaturile comune ale USL, iar pe de altă parte, modificările aduse sistemului electoral. Ne referim aici la schimbarea Legii alegerilor locale, potrivit căreia primarii vor fi aleşi din primul tur de scrutin, indiferent dacă au primit mai puţin de 50% din voturile valabil exprimate. În această situaţie, partidele mici nu au practic nici o şansă în lupta cu USL şi cu viitoarea alianţă intitulată „Mişcarea Populară”. Cu alte cuvinte, intrarea în alianţa de centru-dreapta ar fi singura lor variantă.
Calcule pe procente
La rândul lor, membrii PDL par să fie împărţiţi în ceea ce priveşte o posibilă colaborare cu PNG-CD, PRM şi Partidul Poporului „Dan Diaconescu” (PPDD). În timp ce unii democrat-liberali spun că ar fi „de neimaginat” ca viitoarea alianţă să fie asociată cu numele lui Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor sau Dan Diaconescu, alţii nu văd vreun impediment. Printre aceştia se numără şi liderul PDL Dolj, senatorul Radu Berceanu, care şi-a expus recent teoria cu privire la „partidele frecventabile”. „Dacă spui că partidul nu e frecventabil, înseamnă că electoratul respectiv nu e frecventabil. Nu cred că e normal într-o democraţie să pui bariere unui partid, unui electorat”, arăta Berceanu, într-o emisiune la B1 TV.
Totuşi, fără procentele pe care le-ar putea aduce „Mişcării Populare” partidele menţionate, alianţei care se va construi în jurul PDL îi va fi dificil să ţină piept Uniunii Social-Liberale. Sondajele, chiar şi cele mai optimiste, nu dau prea multe speranţe democrat-liberalilor. De pildă, un sondaj CURS, realizat în luna mai, la comanda Institutului pentru Studii Populare (fundaţie a PDL), arăta că PDL avea 20%, iar UNPR şi PNŢCD, doar 1%. Potrivit barometrului, „Partidul Poporului” ar fi ocupat, deşi era încă neînfiinţat, locul trei, cu 11%. Apoi, un sondaj realizat în iulie de Institutul Român de Studii Sociale a urcat PDL la 22,5%, iar UNPR la 7,8%, coborând, în schimb, PPDD la 5,2%. Chiar şi în aceste condiţii, o alianţă formată din PDL, UNPR, PNŢCD, unul sau mai multe partide „verzi” şi diferite organizaţii civice riscă să fie la o distanţă considerabilă de USL, cotată în jur de 50%.
Candidaturi comune, ca la USL, singura variantă
Din cauza sistemului de candidaturi comune adoptat de USL şi al schimbărilor legislative pomenite anterior, viitoarea „Mişcare Populară” nu are decât varianta adoptării unui sistem similar. Cel puţin pentru alegerile locale. Adică, toate formaţiunile participante să susţină un singur candidat la consiliile judeţene şi primării, precum şi liste unice de candidaţi pentru funcţiile de consilier judeţean şi consilier local.
Despre lipsa de opţiuni a PDL a vorbit şi Radu Berceanu: „Dacă USL se duce în alegeri cu un candidat, ne ducem şi noi cu unul şi cei cu care am putea să ne unim mai vin şi ei cu unul, doi sau trei, nu ne ajută prea mult”.
Până la stabilirea candidaţilor comuni, democrat-liberali ies la „vânătoare” de personalităţi „dedicate unor cauze politice”, chiar dacă nu au şi nu vor carnet de membru de partid.