Am gasit in intelepciunea sanscrita o cugetare care intai mi s-a parut cam poetica si cu haz, dar apoi mi-am dat seama ca are un adevar pe care atat de greu il putem lua in seama. Iata aceasta cugetare: "Zece oameni traiesc punand in fruntea lor pe 1 (unul); fara acesta ar insemna tot atat de putin ca si niste zerouri – adica fara 1 (unul) care sa le preceada." (din "Fantana de nectar a artei poetice")
Intr-adevar, e necesar ca intr-o societate sa existe oameni cu vocatie, bine inzestrati, cu puterea mintii, a spiritului, oameni cu caracter curat, moral. Aceste valori nu se realizeaza numai pe sine, ele atrag si oranduiesc, in domeniul activitatii careia ii sunt consacrati, si pe cei slabi in munca lor, scotandu-i din lancezeala, din neputinte – si astfel acestia nu vor mai fi niste "zerouri", cum spune cugetarea sanscrita, ci vor alcatui un numar avandu-l pe 1 (unul) in fruntea lor. Ce bogata (si nu numai material) poate fi o societate capabila sa aiba astfel de personalitati – caci numai asa multi dintre cetatenii ei nu vor mai fi niste "zerouri", ci vor alcatui un "numar" avand in fata pe cel vrednic.