Nu va mirati, au si virtuosii un viciu al lor, chiar diavolesc. Iata ce spune Victor Hugo (scriitor francez, 1802-1885): "Nu incape indoiala ca una din urmarile virtutii este trufia. E intre ele (adica intre virtute si trufie) o punte facuta de diavol." Imi este greu sa cred cum poate un om, iubitor si traitor al virtutii, sa aiba pacatul mandriei, tocmai pacatul ingerilor cazuti, care au devenit diavoli?!
Dar iata si alte cugetari. La Rochefoucauld (scriitor si moralist francez, 1613-1680): "Virtutea nu ar merge atat de departe daca vanitatea nu i-ar fi tovarasa de drum." Mi se pare mai aspra aceasta cugetare decat cea a lui Hugo.
In sfarsit, inca una care nu m-a mai mirat, ci dimpotriva, am fost in perfect asentiment. "Virtutea are multi predicatori si putini martiri." (Helvetius, filosof francez, 1715-1771). O, cati predicatori mint, imbracati din cap pana in picioare in vestmantul evlaviei ipocrite! Socrate considera ca e o sminteala sa te crezi virtuos si de fapt sa nu fii! O asemenea parere despre tine este mai urata decat a avea un cusur.
Sa cugetam fiecare: daca suntem sau vom ajunge virtuosi, sa avem grija sa nu cadem in pacatul mandriei, al vanitatii, al trufiei.
