In jurnalul „Meseria de a trai”, Cesare Pavese (scriitor italian, 1508-1950) noteaza aceste cuvinte, la care fetele, cuconitele ar trebui sa reflecteze: Nu exista parere mai prosteasca decat aceea de a crede ca poti castiga o femeie oferindu-i spectacolul propriului tau talent. Aici talentul nu corespunde frumusetii, pentru simplul motiv ca nu provoaca o excitatie sexuala; frumusetea, da. Asa este, talentul nu-i ca o frumusete masculina, carnala. Poti cuceri o femeie, daca ai talent, doar cum spune mai departe Pavese: O poti cuceri si in felul acesta, cand talentul apare ca un mijloc de-a castiga putere, bogatie, consideratie – valori de pe urma carora femeia, lasandu-se cucerita, ar avea in consecinta si ea de castigat. Dar talentul, ca o masina miraculoasa (aici cred ca Pavese sau traducatorul nu au gasit un cuvant potrivit), care se misca in mod dezinteresat, lasa indiferenta orice femeie.
Si ma gandeam: cel mai frumos sentiment pe care-l poate trai omul pe pamant este numai dragostea dintre barbat si femeie. Barbatul cu talent adevarat are nevoie de iubirea femeii mai mult decat un mascul obisnuit, careia sa-i inchine visurile, idealurile sale. Daca Pavese are dreptate (si eu cred ca are), inseamna ca barbatului cu talent nu-i ramane decat Dulcineea lui Don Quijote, careia sa-i inchine, precum Cavalerul Ratacitor, toate izbanzile visurilor sale. Asadar, barbatului de talent nu-i ramane, ca iubita, pana ajunge la bani si glorie, decat Dulcineea del Toboso!
