Charon, luntrasul care trecea morti pe raul Lethe in lacasul lui Hades (zeul Infernului, care se mai numea si Pluton), a avut o „problema”: Ascultati cum stau lucrurile: nu avem, dupa cum puteti vedea, decat o luntre mica. (…) Numai sa se aplece intr-o parte, si, baldabac, s-a si dat la fund. Multi mai sunteti – le spuse mortilor – care ati venit acum! Si cat calabalac aveti! Daca o sa va imbarcati cu toata incarcatura asta, teama mi-e ca o sa va caiti, mai ales acei dintre voi care nu stiu sa inoate. Si Charon ii cere zeului Hermes, care insotea acest „transport” al mortilor, sa-i despoaie de tot calabalacul: Iar, tu, Hermes, ia aminte! Nu lasa pe nimeni sa se urce pe luntre, daca nu ti se infatiseaza gol-golut! Mortii aveau cu ei atata calabalac: haine, mantii, sabii, aur etc. si, mai ales, uraciuni in ei, care erau atat de grele! Nu am spatiu, in rubricuta mea, sa scriu despre ceea ce trebuia sa arunce de pe el si din el fiecare mort, ci ma voi referi doar la bagajele unui „filosof” (adica un pol de „intelectual de elita” din zilele noastre). Hermes: Dar omul acesta cat de aratos mai e! Ingamfat, cu sprancenele incruntate si cu totul adancit in gandurile sale, omul acesta care si-a lasat si barba – cine o fi oare? Menipp: Este un „filosof” sau, mai degraba, un sarlatan in stare de toate inselatoriile. Ai sa vezi multe lucruri hazlii, care asa nu se vad din pricina mantalei. Hermes: Hai, omule, mai intai leapada-ti infatisarea asta grava si apoi da incolo si toate cate ai pe tine! Si Hermes, vazandu-l dezbracandu-se, ramane uimit: Vai, Zeus, cata laudarosenie e in omul asta. Cata nestiinta, vrajba, slava desarta, intrebari incurcate pline de spini, cugetari incalcite si de asemenea cate straduinte desarte, cata vorbarie nesfarsita, cata uraciune de suflet, si tot aurul acesta, si indragirea placerilor, si nerusinarea si mania….
Si ma gandeam… Daca in timpul lui Lucian din Samosata (125-192), inte-lectualii de elita erau asa cum ii arata scriitorul grec, oare cum or fi acestia in zilele noastre? Cum or trece ei azi raul Lethe cu „opere” in zeci de volume de maculatura? O, Charon, mi-e mila de tine ca ti se va scufunda luntrea! (Din Lucian de Samosata, „Dialogurile mortilor”).