Acesta este titlul ultimului roman al celebrului autor sovietic kirghiz, Cinghiz Aitmatov ( aparut la Humanitas fiction), decedat in vara anului trecut. Este un roman eseu avertisment, cu o importanta dimensiune profetica si de aceea ne si ocupam de el. Ideea centrala nu ni se pare defel gratuita si daca lasam la o parte coeficientul de literaturizare, atunci ne aflam in fata unui temut abis. Despre ce este vorba? Inchipuiti-va asadar ca un cosmonaut nu mai vrea sa se intoarca pe pamant, ramane pe orbita si de aceea ajunge numit calugarul cosmic. Din spatiile siderale transmite la un moment dat un mesaj insusi Suveranului Pontif, mesaj incredibil. Acesta se refera la ceea ce se pare a fi semnul prin care femeile insarcinate sunt avertizate ca nu trebuie sa nasca si ar face bine sa scape de fat. Semnul este o pata rosie ca un furuncul aparuta pe fruntea femeilor si care pulseaza frenetic pe masura ce embrionul vrea sa fie ascultat si crezut. Evident, parca nu merita atata efort ca sa mergem tocmai la Aitmatov cand avem in folclorul nostru un basm ca Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, in care, asa cum ne amintim, copilul refuza nasterea si n-o accepta decat in momentul in care parintele ii promite ca nu va imbatrani si nu va muri niciodata. In cazul nostru nu este insa vorba de asa ceva, ci de o avertizare formulata asupra viitorului sumbru care paste omenirea.
Casandro-embrionii, asa cum sunt numiti mugurii de viata din pantecele gravidelor, au darul profetiei, ceea ce umanitatii actuale ii lipsese cu desavarsire. Cu alte cuvinte, ei vad in ce lume vor fi aruncati si chiar mai mult stiu ce rol vor avea chiar ei de indeplinit in procesul disolutiei. Interesant este faptul ca avertizarea se petrece doar in primele saptamani de la concepere dupa care embrionii, dezvoltandu-se si apropiindu-se cat de cat de infatisarea de om, nu mai pot profetiza.
Casandra a fost fiica lui Priam si a Hecubei, sora lui Hector si a lui Paris, care a prevestit caderea Troiei, dar nimeni nu a crezut-o. Nici vocea calugarului cosmic nu este ascultata iar faptul ca pe fruntile femeilor insarcinate apare fatidica umflatura reprezinta o chestiune de dermatologie, tratata ca atare. Profetia impune in masura in care e verosimila. Altfel esueaza in simplu artificiu intelectualist. In cazul de fata Aitmatov atinge cu degetul un abis teribil. Viata nu e numai o binecuvantare, ci si o primejdie, specia oarba poarta in sine virusi cumpliti. Dar nu de asta, pentru a-i combate, ni s-a dat totusi, fir-ar sa fie, botezul?
