Sfantul Dumitru, Izvoratorul de Mir

In fiecare an, la 26 Brumarel, romanii il praznuiesc pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, numit in popor Sfantul Dumitru sau Samedru. Dupa traditiile bisericesti, el a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284-311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in secret de parintii sai, de teama prigoanelor impotriva crestinilor.

Copilul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din viata vremelnica, lasandu-l pe tanarul Dimitrie mostenitor nu doar al multor averi, ci si al bunului lor nume. Deci, auzind imparatul Maximian de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la el pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. El a condus cu vrednicie cetatea, convertindu-i in acelasi timp pe multi la noul rit.

Afland aceasta, imparatul a pus ca Dimitrie sa fie intemnitat. In inchisoare a venit la el un gladiator, Nestor, proaspat crestinat, cerandu-i binecuvantarea pentru lupta pe care urma s-o poarte cu Lie, un vandal vestit pentru forta lui. Dimitrie i-a facut semnul crucii pe frunte lui Nestor, iar acesta si-a rapus vrajmasul. Indata, Dimitrie a fost strapuns cu sabia, iar lui Nestor i s-a taiat capul, amandoi primind moarte muceniceasca. Peste ani, dupa ce i s-au aflat moastele Sfantului Dimitrie, din acestea a izvorat mir bine mirositor, care a vindecat multi suferinzi. Moastele se afla acum la Salonic.

Ziua Soroacelor
Sarbatorii crestine a Sfantului Dimitrie ii corespunde in calendarul popular sarbatoarea lui Samedru, zisa si Ziua Soroacelor. Despre Samedru romanii spun ca este al patrulea sfant facut de Dumnezeu. Tot despre el se spune ca "era un cioban ce-si avea turma in mijlocul unui codru mare. El nu mai stia ca mai sunt oameni. Cand se ruga lui Dumnezeu, se ducea la o cioata si, sarind de trei ori peste dansa, zicea: "Acestea sunt ale Tale, Doamne"; si, mai sarind si a patra oara, zicea: "Asta e a mea, Doamne". Apoi se ducea dupa turma. Intr-o noapte a visat ca mai sunt si alti oameni ca dansul, si  dimineata a pornit ca sa vada si el pe ceilalti oameni". In alte variante, Sfantul era vacar. In zona Muscel era reprezentat ca un barbat frumos care peste zi are infatisarea unui porc! Se pare ca aceasta legenda ar fi inspirat "Povestea porcului" a lui Ion Creanga.

De Sfantul Dumitru, este Ziua Soroacelor pentru slujbe si pentru felurite inchirieri, incheiate cu sase luni in urma, la Sangeorz. O veche zicala romaneasca spune ca "La Sangeorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii". Explicatia este ca la Sangeorz se alcatuiesc turme noi, cu pastori noi, care duc oile pe munte la stana, iar cainii turmelor reunite se bat intre ei pana ce ajung sa se cunoasca. La Samedru, cand coboara turmele in sat la iernat, expira vechile invoieli facute la Sangeorz si se fac altele noi, prilej de bucurie si aldamas sau, daca nu sunt respectate intelegerile, prilej de cearta. In aceasta zi se tunde coama cailor pana la patru ani, ca sa aiba parul frumos. De Sfantul Dumitru nu se piaptana, caci este primejdie de lupi. Celui ce va pazi cu evlavie aceasta sarbatoare ii vor fi ferite vitele de stricaciunea lupilor ori oamenii vor fi feriti de boli sau de lovituri.

Usturoiul, daca nu l-ai semanat pana la Sfantul Dumitru, sa nu-l mai semeni, ca poti sa ai vreo paguba; dar daca pui macar cativa catei in pamant, poti sa-l semeni si dupa Samedru. Totusi, in multe sate se spune ca nu-i bine sa pui usturoiul dupa Sfantul Dumitru, ca nu cumva sa moara copiii. La Samedru cei morti, moroi, varcolaci, strigoi ies pe pamant si-i prigonesc pe cei vii. De uraciunile care ii chinuiesc pe cei vii se poate scapa cu ajutorul usturoiului, punandu-l la poarta, la usi, la ferestre, in alte locuri din casa, in grajduri s.a.m.d. Cum e vremea in ziua de Samedru asa va fi toata iarna. Daca la Sfantul Dumitru e vremea aspra, va fi iarna grea; altii spun ca, daca va fi la Samedru vremea buna, toamna va fi lunga si frumoasa.

Vrednicii Cavaleri Danubieni
Pe toata aria tracica, indeosebi de-a lungul Dunarii, apar nenumarate imagini cu doi tineri calareti, intrati in istoriografie cu numele de "Cavalerii Danubieni". Acestia sunt Gemenii Divini, zei ai Daciei, numiti de traci si de greci Apollon si Artemis, iar de romani – Phoebus si Diana. In inscriptiile tracice, zeul este supranumit De Metre, uneori Mitras, iar zeita De Meter. Uneori, li se dadea acelasi nume, Ad Mutria sau Ad Mutrium, cum se vede din denumirea unei localitati dacice.

Teonimele au sensuri cat se poate de curate, ducand spre vrednicie si spre frumusete (cf. a matura; modru "chip; vrednic; putinta"), spre bunatate (cf. mazare; lat. medeor "a vindeca; a lecui; a remedia; a veni in ajutor"), spre limpezime si masura (cf. arom. amutrescu "privesc"; lat. metor "a masura; a imparti in loturi"). Din aceste ultime sensuri romanii au mostenit sarbatoarea populara "Ravasitul Oilor", care desparte cele doua anotimpuri pastorale, primul tinand de la Sfantul Gheorghe la Sfantul Dumitru. De la zeul De Metre, care nu are cu Sfantul Dumitru crestin decat o legatura onomastica, aceasta sarbatoare este in principal ciobaneasca, deoarece despre Apollon-Phoebus autorii antici scriau ca in adolescenta fusese pastor.

Focul lui Samedru
"Hai la focul lui Samedru! Hai la focul lui Samedru!" striga flacaii si copiii, chemandu-i pe toti consatenii la focul magic. Ca si Ravasitul Oilor, si Focul lui Samedru vine tot de la teonimele dacice, anume de la sensul de vrednic, ce mai inseamna si "iute; harnic; ardent; infocat; inflacarat". De altfel, praznicul Sfantului Dumitru incepe chiar cu Focul lui Samedru, cand satenii aprind focuri mari si se aduna in jurul lor, sarbatorind sfarsitul anului agricol. Iata obiceiul stramosesc, asa cum a fost el pastrat, consemnat intr-un an cand Sfantul Dumitru cade sambata: "Femeia sa fiarba de joi porumb rasnit in lapte si unt si sa imparta pasatul impreuna cu colacii de grau, pregatiti pentru Mosii de Toamna. Totodata, vineri, impreuna cu feciorul, pregateste Focul lui Samedru; taie un brad verde din padure si cladeste in jurul lui un rug de cetini uscate; adu paie si lemne destule, sa se faca flacara inalta si mult jar cu scantei.

Petrece noaptea in jurul Focului lui Samedru, in joaca si chiuituri, sariti cu totii peste valvataie, apoi zdrobiti taciunii prin gradina si prin livada, pentru rod bogat in anul ce vine. Sarbatoreste-l bine, nu lucra deloc; incheie socotelile cu ciobanii care ti-au tinut oile peste vara, cinstindu-i dupa obiceiul Rascolului. Sambata, fiind Ziua Soroacelor, lichideaza toate celelalte invoieli si incheie altele, cu adalmasuri si veselie – arvuna te leaga, plata te scapa. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie plateste de doua ori". Femeile, pregatite cu cosnitele pline, impart celor adunati la Focul lui Samedru grau fiert cu unt sau untura, colaci, covrigi, paine calda, branza, lapte, mere, nuci, must sau tulburel, lumanari aprinse, pentru pomenirea celor morti.

In acest sens, s-a pastrat in tinutul Almajului o invocatie legata de aceasta datina: "Voi, mosi, stramosi, / Sa-mi fiti toti voiosi, / Sa-mi dati spor in casa, / Mult pe masa, / Cu mult ajutor / In campul cu flori!" Cand se mai potolesc flacarile, flacaii si fetele mari, perechile aflate "in vorba" sar peste foc si, daca reusesc, se spune ca nu se mai despart, ci se casatoresc. Directia in care cad carbunii aprinsi, cand se prabuseste bradul inca arzand, arata care dintre tineri se vor casatori in anul ce vine.
Obiceiurile legate de aceasta sarbatoare difera dupa zona. Astfel, se spune ca, daca la Samedru e Luna Noua, iarna va incepe in curand si se gata iute; iar daca e Luna Plina, iarna se incepe curand si se gata tarziu; va fi iarna grea. Unii ciobani pandesc toata noaptea unde dorm oile si, daca dimineata se va scula intai o oaie alba si va pleca in jos, la Miazazi, iarna va fi grea; daca se va scula o oaie neagra si va pleca in sus, adica la Miazanoapte, iarna va fi usoara. Toate aceste mosteniri arata ca o sarbatoare depasteste cadrul unei singure traditii si capata un caracter cosmic.

Sfinti si mireni
La 27 Brumarel, romanii il serbeaza si pe Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi. Acesta s-a nascut in satul Basarabi, la Miazazi de Dunare, aproape de cetatea Rusciuk, prin veacul al XIII-lea, pe vremea imparatilor Petru si Ionita Asan ai taratului romano-bulgar. Parintii sfantului erau tarani valahi. Dimitrie a intrat din vreme in viata monahala. In lipsa altor documente, despre vrednicia lui marturisesc doar cantarile Bisericii: "Ca un inger pe pamant viata ti-ai savarsit, in post si rugaciune ziua si noaptea petrecand, ca sa infrangi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostas adevarat al lui Dumnezeu, a carui voie ai implinit-o din tinerete, Dimitrie, si toate intunecime le-ai socotit. Pentru aceasta si noi cu credinta te laudam si te slavim". Moastele sfantului aveau sa fie descoperite in chip minunat, de o copila bolnava si vizionara.

Ca marturie a revarsarii Duhului Sfant asupra sfantului sta vindecarea acelei copile bolnave, prin atingerea cu credinta a sa de moaste. La leatul 1774, imprejurarile istorice au facut ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie aduse la Bucuresti, intampinate cu mare alai de toti credinciosii si clericii bucuresteni, in frunte cu mitropolitul Grigorie al Tarii Romanesti. Ele au fost asezate in catedrala mitropolitana, actuala catedrala patriarhala, unde se afla si astazi. Sfantul a fost declarat ocrotitor al Bucurestiului, iar harul sau s-a facut simtit si prin numeroase vindecari ce s-au petrecut la racla sa. Luand in seama harul dumnezeiesc al Sfantului Dimitrie cel Nou din Basarabi, Biserica Ortodoxa il socoteste pe buna dreptate doctor iscusit al bolnavilor, izbavitor al celor chinuiti de duhuri necurate, intaritor al batranilor, invatator al celor tineri, mangaietor al celor intristati, grabnic ascultator al celor ce se roaga, izbavitor al celor aflati in primejdii, sprijinitorul intregii crestinatati, precum si ocrotitor al tarii noastre.

In onomastica romaneasca se intalnesc mai multe forme ale numelui sfantului, atat ca nume de botez cat si ca nume de familie. Astfel, unii dintre cei cu prenumele Dimitrie s-au si remarcat in istoria, civilizatia si cultura noastra, printre care: domnitorii Cantemir, Barbu stirbei, Grigore Ghica, liderul liberal Sturdza, poetii Bolintineanu si Anghel, istoricul Onciul, sculptorul Paciurea, exploratorul Ghica-Comanesti, dr. Gerota, prof. ing. Leonida, sociologul Gusti, compozitorul Cuclin si multi altii.

S-au remarcat si unii dintre cei cu numele de botez Dumitru, cum ar fi: naturalistul Brandza, preotul Staniloaie, pictorul Stoica, muzicianul Farcas, cosmonautul Prunariu s.a. Astazi, ambele variante sunt din ce in ce mai rare ca nume de botez, pastrandu-se insa in numele de familie. Forma feminina Dumitra a fost intotdeauna rara. Asadar, fiind aproape de sarbatorile celor doi sfinti Dimitrie sau Dumitru, se cuvine sa le uram tuturor ce le poarta numele la multi ani, sanatate, fericire si liniste sufleteasca!