Implicati in grijile cotidiene, multi dintre noi nu ne dam seama cand trecem dintr-un anotimp in altul, mai ales daca trecerea se face fara schimbari majore ale vremii. Iata, in curand se termina vara si incepe toamna calendaristica. La 1 Septembrie incepe si anul bisericesc, traditia fiind impartasita si de alte religii, unele foarte vechi.
Astfel, si la egipteni anul incepea la sfarsitul lunii august, in amintirea datei cand primul faraon, legendarul Menes, plecase la cele vesnice. Ultima mare sarbatoare romaneasca a verii este Taierea Capului Sfantului Ion Botezatorul, iar intaia din toamna este aceea a Sfantului Simion Stalpnicul.
Sfantul Ioan Botezatorul
Sfantul Ioan Botezatorul este una dintre personalitatile cele mai venerate ale crestinismului si islamului. Crestinii il considera ultimul mare profet al Vechiului Testament si vestitorul Noului Testament. Cultul sau e foarte dezvoltat la crestini, atat la ortodocsi cat si la catolici, consacrandu-i-se cateva importante sarbatori. Astfel, Biserica Ortodoxa are sase zile de praznuire pentru Sfantul Ioan Botezatorul, in ordine calendaristica, de la inceputul anului bisericesc: 23 Septembrie – Zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul; 7 Ianuarie – Soborul Sfantului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan, a doua zi dupa Teofanie, 6 Ianuarie; 24 Februarie – Intaia si a doua aflare a Capului Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; 25 Mai – A treia aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul; 24 Iunie – Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul; 29 August – Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul.
In traditia Bisericii, Sfantul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului, a primit de la Insusi Domnul Iisus Hristos marturia ca el era cel mai mare dintre toti oamenii nascuti din femeie si cel dintai dintre prooroci. Pe cand inca se afla in pantecele maicii sale, Sfanta Elisabeta, el a tresarit de bucurie in preajma lui Mesia pe care il purta in Ea Prea Sfanta Maica Domnului, venita in vizita la verisoara ei. Apoi, devenind adult, el, "de care lumea nu era vrednica", s-a retras in pustiu, acoperit cu o haina din par de camila si incins cu o curea de piele, prin aceasta intelegandu-se stapanirea tuturor pornirilor trupului. Regasind, precum un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai Cerului, el se hranea cu lacuste pastrate in miere salbatica, si isi tinea in contemplare mintea netulburata de grijile acestei lumi. In anul 29, al 15-lea din domnia imparatului roman Tiberius, Ioan, auzind Cuvantul lui Dumnezeu in pustie, s-a dus in regiunea Iordanului, pentru a predica pocainta catre multimile ce veneau la el, atrase de viata lui ingereasca. El boteza oamenii in apele Iordanului in semn de curatire de pacatele lor, si pentru a-i pregati sa il primeasca pe Mantuitorul. Fiindca poporul se intreba daca nu cumva era el Mantuitorul asteptat de atatea generatii, Ioan le spunea: "Eu va botez cu apa, dar vine altul mai mare decat mine. El va va boteza cu foc si cu Duh Sfant". Predicile sale poarta amprenta radicalismului esenian, vestind iminenta Apocalipsei si a Judecatii de Apoi, indemnand la pocainta, botez si ispasirea pacatelor. L-a criticat public, in mod repetat, pe tetrarhul Herodes Antipas, pentru greseala de a se fi casatorit cu Herodia, fosta sotie a fratelui sau vitreg Philippus, fapt care a atras intemnitarea sa in cetatea Machaerus din Pereia, astazi in Iordania. La un chef cu multi oaspeti, Salomeea, fiica Herodiei, a dansat in fata tatalui sau vitreg Herodes Antipas, cerandu-i capul lui Ioan Botezatorul, in schimbul favorului de a-i deveni amanta. Ioan Botezatorul a fost ucis in aceeasi seara, prin decapitare, capul fiindu-i adus Salomeei pe o tava. Trupul lui Ioan Botezatorul a fost dus de adeptii sai in orasul Samaria, unde ar fi fost ingropat. Imparatul roman anticrestin Julianus Apostata (360-363) ar fi ars ramasitele lui Ioan Botezatorul, imprastiindu-i cenusa. Capul ar fi fost salvat si dus in Egipt, la Alexandria, apoi al Constantinopol, de unde ar fi fost dus in provincia Poitou, din Franta, de catre regele francon Pippin III (715-768). Din trup ar mai fi ramas nearse doar un brat si un deget. Merita amintit si faptul ca se spunea despre templieri ca ar fi fost in posesia Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Ei insisi spuneau ca acela care are Capul Sfantului Ioan Botezatorul va stapani lumea.
Traditii precrestine
De vreme ce dacii insisi se inchinau la Kog-a-Ion "Capul celui Maret", astazi denumit Sfinxul Romanesc, nu e de mirare ca datinile populare legate de Sfantul Ion Botezatorul difera de multe ori de traditiile bisericesti. si la romani, Sfantul Ion Botezatorul are cel mai mare rang intre sfinti, dupa cum se vede si din acest colind din judetul Ialomita: "Ce-mi e-n cer si pe pamant? / Mi-este-o dalba manastire. / Doamnele, Domn din cer! / Dar in ea cine imi sade? / sade bunul Dumnezeu. / Langa bunul Dumnezeu / sade Sfintele Ion. / Langa Sfintele Ion / sade batranul Craciun. / Langa batranul Craciun / sade maica Precista…"
In Bucovina se spune ca Sfantul Ion e patronul pruncilor si e serbat ca Sfanta Duminica, zicandu-se ca el ii apara pe prunci de toate nenorocirile, si mai ales ca acestia sa nu moara nebotezati. In Muntenia, praznuirile Sfantului Ion se tin nu numai pentru ca el L-a botezat pe Iisus Hristos si de atunci au primit oamenii botezul, ci si pentru ca el a facut posturile cu o ceata de 318 sfinti parinti, precum si pentru aceea ca el e de un mare ajutor lui Dumnezeu pentru buna sporire a rodurilor pamantului. Prin unele sate, cei cu numele de Ion, in ziua de Taierea Capului Sfantului Ion Botezatorul fac praznic si le dau celor sarmani diferite mancaruri si bauturi de sufletul celor raposati, care s-au chemat si ei Ion sau Ioana, anume ca Sfantul Ion sa-i pomeneasca si sa se roage finului sau, Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa-i mantuiasca de pacate.
Dupa o legenda, devenita colind, cu variante in toate regiunile romanesti, Sant-Ion a fost blestemat de maica sa ca sa se faca o fiara de padure. Blestemul maicii sale s-a prins. Ion s-a prefacut intr-un cerb sau intr-un pui de caprioara, si asa a trait el noua ani si noua zile, pana ce l-au gasit vanatorii: "Cerbusoru-i surisor. / si pe dansul man-au pus / si acasa l-au adus, / Dupa masa ca l-au pus, / si-a-ntins arcul sa-l sagete. / Iara cerbul a oftat / si din gura-a cuvantat: / – Ho, ho, ho, nu sagetati, / Viata sa nu mi-o luati! / Ca eu nu-s cerb cum credeti / si dupa cum ma vedeti, / Ci-s Ion / Sant-Ion, / Nanasul lui Dumnezeu!" Apoi Ion s-a prefacut in om, cum a fost dintru inceput, s-a scoborat la tara si "O manastire-a zidit / Catre rasarit de Soare, / Cu noua usi, cu noua altare, / Cu ferestrele spre Soare. / si naintea manastirii / Sunt doi brazi ingemanati, / Mandri, nalti si luminati. / La trupina brazilor, / Brazilor, gemenilor, / Este-un pat mandru-ncheiat, / De noua mesteri lucrat. / Da-ntr-insul ce-i asternut? / Iarba verde de la Prut. / si-ntr-insul cine-i culcat? / Domnul Sant nebotezat. / si cu ce-i acoperit? / Cu vestmant pana-n pamant. / Da langa El cine sede? / Maica Sfanta, pana verde." Fiul plange, si nu se opreste din plans la nici una din fagaduielile Mamei, ci doar cand aude de botez: "Taci, Fiule, nu mai plange, / Nu varsa lacrimi de sange, / Ca eu tie ca ti-oi da / Luna cu lumina sa, / Luna si cu stelele, / Soarele cu razele, / Cheitele Raiului, / Scaunul Judetului / si vasul botezului! / De botez cum auzi, / Fiul se si linisti."
Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul
Dupa traditiile populare, ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul se mai numeste si Crucea Mica, Sfantul Ion de Toamna, Sfantul Ion Cap-Taiat, Ion taie Capul pe Varza, Brumariul. Este zi de post. Postul se tine impotriva bolilor, mai ales a frigurilor. Nu se taie pepeni verzi, ca e rau de friguri. Se spune ca "Sfantul Ion taie capul pe curechi" si ca "Irod i-a taiat capul pe curechi". De aceea se posteste, nu se mananca fructa sau leguma rosie, nici varza rosie, nici fiertura rosie. In aceasta zi, unii mananca doar struguri sau tin post negru. Nu se mananca din blid sau din tipsie. Nu se taie nimic cu cutitul, ci totul se rupe cu mana. Nu se mananca varza, caci Sfantului Ion de sapte ori i-au taiat capul pe varza si iar a inviat. Se impart mere, pere si castraveti. Dar merele si perele nu se mananca in aceasta zi, nici nuci, nici capatani de usturoi, nici o fructa sau leguma rotunda care seamana cu un cap. Nu se mananca nuci sau pepeni, fiindca sunt insemnati cu cruci. Nu se bea vin rosu, nu se mananca fructe sau legume rosii, caci amintesc de sangele care a curs din capul lui Sant-Ion. Cine le gusta face un mare pacat si va intampina multe rele, boli, mai cu seama friguri. Se spune ca in ziua cand cade Crucea Mica nu este bine sa semeni nicio bucata. Unii incep postul negru, numit si sec, de la cruce pana la cruce, adica pana la Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 Septembrie.
Sfantul Simion Stalpnicul
In fiecare an, la 1 Septembrie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste inceputul noului an bisericesc, sarbatoare cunoscuta in vechime si sub numele de Indictul. Pana in veacul al XVIII-lea, in Tarile Romane aceasta data insemna inceputul anului pentru Biserica, dar si pentru cancelaria domneasca. Tot la 1 Septembrie se serbeaza si Sfantul Simion Stalpnicul.
In traditia bisericeasca se spune ca slavitul Simion era din partile Kilichiei, satul Sisan, fiu al unor parinti crestini, Susotion si Marta, care si-au crescut fiul in simplitate si nerautate. Apoi, cand peste tot a iesit pentru el vestea, s-au adunat toti la el, unii aducandu-si bolnavii, altii cerand pentru bolnavii de acasa sanatate, altii de necazuri cuprinsi, altii de draci munciti. In "Vietile sfintilor" se spune ca "suparandu-se fericitul de o cinstire ca aceea si de neodihna, si-a aflat un strain chip de scapare din galcevile omenesti. Pentru ca a gandit sa-si zideasca un stalp si pe dansul sa stea, ca asa sa nu poata cel ce venea a se atinge de dansul. Deci a zidit stalpul si pre dansul o chiliuta stramta, de doi coti, si acolo suindu-se, petrecea in post si in rugaciuni, si-a fost intaiul stallpnic. si cand a murit s-a suit patriarhul cu episcopii pe stalp, si luand cinstitele moaste, le-au pogorat jos si le-au pus langa stalp, plangand tot poporul. Ci si multimea pasarilor, precum de toti se vedea, imprejurul stalpului zburand striga, ca si cum ar plange pentru sfarsitul unui luminator ca acesta al lumii…"
In popor, Sfantul Simion Stalpnicul se serbeaza cu credinta ca el il duce pe om de la pamant la cer pe scara. Tot in credintele populare, Simion Stalpnicul este cel care sustine cerul si pamantul, adica stalpii pamantului ce stau pe pestele din mare. Sfantul Simion se numeste Stalpnicul fiindca toata viata a stat intr-un picior pe un stalp inalt si cu mainile tinea pamantul sa nu cada; mama lui nu l-a vazut niciodata la fata, pentru ca nu vroia sa coboare. In aceasta zi, merg vrabiile sa-si faca boierescul, luand din toate painile in cioc. Zice-se ca, intr-o vizuina de munte sau de codru, este o baba, imparateasa tuturor pasarilor. In aceasta zi merg toate pasarile la ea si le masoara cu dimerlia, numai varful il rade si acela zboara inapoi, iar celelalte ii raman, sa-i fie hrana babei peste an. De aceea, in ziua de Sfantul Simion nu vei gasi o vrabie, nici sa dai un galben. Sarbatoarea se tine pentru roada pamantului. Cand nu e destul de sarbatorit de oameni, Sfantul Simion produce cutremure si furtuni, ca razbunare. Se tine si ca sa nu se darame casele de pe temelie. Cine munceste in aceasta zi se face stalp de piatra!
Fiindca Sfantul Simion tine anul, adica anul nou bisericesc, se spune ca asa cum e ziua lui, asa e tot anul. Daca dimineata e ploioasa, si primavara va fi ploioasa. Daca la amiaza e frumos, va fi si anul bun. Daca toata ziua e ploaie sau soare, va fi tot anul ploios ori secetos. Daca Sfantul Simion e posomorat, toamna e rea si oamenii nu-si pot strange recoltele. Daca va tuna in aceasta zi, va fi toamna lunga.
