Binele n-ar putea fi cunoscut, asteptat, dorit, infaptuit daca n-ar fi contrariul, antinomia sa, raul; la fel frumosul n-ar fi vazut, pretuit, daca n-ar fi atatea uraciuni care ne napadesc viata. De regula, binele nu ne vine ca un dar, cel mai adesea avem parte de bine cand stim sa infrangem raul. Iata ce spune Tolstoi: Nenorocirile pentru viata omului sunt asemenea unei pietre de ascutit. Da, Lev Nikolaievici, nenorocirile, rautatile de multe feluri nu trebuie sa ne infranga, sa ne darame, ci sa facem din ele sabii cu care sa strapungem raul. Nu dezarma in fata nenorocirii, ci intampin-o cu mult curaj – spune poetul latin Vergiliu (70-19 i.H.). Cele rele, obstacolele ce ni se ivesc in cale sunt numeroase, si atunci sa facem ca acestea sa ne fie invatare de minte, sa ne intareasca si sa nu cadem in deznadejdi. Ba mai mult, infrangerea raului sa fie pentru noi ca o masura a puterii, a valorii noastre, dupa cum spune Voltaire: Valoarea oamenilor se masoara dupa greutatile biruite de ei. In fine, e mai bine sa castigi valoarea ta, meritele tale, gloria chiar, biruind raul decat sa mergi pe o carare cu flori, dupa cum spune poetul nostru Iacob Negruzzi (1842-1932): si oamenii si soarta de-ar fi sa te loveasca/Mandria, demnitatea sa nu te paraseasca/Mai buna e mizeria cu fruntea inaltata/Decat cu injosire marirea castigata.
Binele poate sa-ti vina fara osteneli si din alta parte (familie, imprejurari norocoase etc), dar obtinandu-l
prin biruinta asupra raului nu cadem in injosiri si adunam in noi valori, mai ales morale, ce nu se trec,
nu se vestejesc. Un necaz pe care-l infrangi poate
sa-ti aduca o bucurie de o mie de ori mai mare decat
un bine care-ti cade in poala pe neasteptate.
