Nicoleta Ionescu-Gura s-a nascut in 1969, la Urziceni, Ialomita. A absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Este doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2003). Studii postuniversitare de specializare in drept international la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti. In prezent, lucreaza in cadrul Directiei de Cercetare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Este coautor al volumului Membrii CC al PCR (1945-1989). Dictionar (Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2004). Este autorul lucrarii Stalinizarea Romaniei. Republica Populara Romana: 1948-1950. Transformari institutionale (Editura ALL, Bucuresti, 2005).
– Ati facut un studiu, priviti comunismul cu ochii cercetatorului. Considerati ca aceasta privire este mai eficace decit indignarea fata de cei 45 de ani de comunism ?
Sunt absolventa de istorie si am realizat un studiu istoric despre constituirea si evolutia nomenclaturii in Romania, dupa regulile cercetarii istoriei. Analiza se intemeiaza, cu precadere, pe documentele din arhiva CC al PCR, aflate la Arhivele Nationale Istorice Centrale. Fonduri din aceasta arhiva sunt accesibile publicului incepand din anul 1998. In Romania o asemenea tema nu a fost abordata pana acum, cu exceptia unui studiu pe care l-am scris in 2001, intitulat Reorganizarea PMR-ului dupa modelul PC (b) al URSS si crearea nomenclaturii CC al PMR in Republica Populara Romana (1949-1954), publicat in volumul Totalitarism si rezistenta, teroare si represiune in Romania comunista, editat de CNSAS. In anii urmatori aparitiei studiului, am continuat in arhive, cercetarea problematicii nomenclaturii pana in 1965, anul in care Nicolae Ceausescu a preluat conducerea partidului, iar Partidul Muncitoresc Roman a redevenit Partidul Comunist Roman.
Volumul publicat de Editura Humanitas prezinta nomenclatura Comitetului Central din perioada regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Lucrarea analizeaza reorganizarea Partidului Muncitoresc Roman, care s-a facut dupa o schema impusa de Moscova, si mecanismele constituirii, dupa modelul sovietic, a nomenclaturii in Republica Populara Romana.
In opinia mea, realizarea de lucrari stiintifice pentru cunoasterea regimului comunist este mai eficace decat indignarea si chiar decat un "proces al comunismului".
– Chiar asa ? Volumul cuprinde doua parti. Prima parte e un studiu analitic, iar a doua parte contine documente. De ce ati ales aceasta modalitate ?
Studiul este organizat pe patru capitole. In primul capitol m-am ocupat de organizarea aparatului CC al PMR dupa modelul PC(b) al URSS; reorganizarile aparatului CC al PMR in perioada 1950-1965; promovarea activistilor in aparatul de partid; compozitia aparatului de partid, salarizarea si regimul pensiilor activistilor din aparat, bugetul Partidului Muncitoresc Roman. Capitolul doi trateaza constituirea nomenclaturii; desemnarile, numirile si schimbarile in nomenclatura CC al PMR, evolutia numerica a nomenclaturii CC al PMR, tinerea evidentei cadrelor din nomenclatura CC al PMR. Apoi ma ocup de privilegiile nomenclaturii CC al PMR inspirate dupa cele ale nomenclaturii sovietice, care o separau de restul populatiei. Capitolul urmator se refera la organizarea pe trepte a invatamantului de partid (elementar, mediu si superior), largirea retelei scolilor si cursurilor de partid; selectionarea candidatilor pentru invatamantul superior de partid; repartizarea absolventilor invatamantului de partid in structurile partidului (aparat central si local) si in organele si institutiile de stat.
Am tinut ca fiecare capitol al cartii sa fie ilustrat cu documente pentru ca nu poti sa scrii despre nomenclatura fara a prezenta cititorului listele cu functiile de raspundere in partid si stat, care erau ocupate de persoane recrutate dupa criterii stabilite de conducerea partidului. De asemenea, nu poti sa analizezi rolul aparatului central de partid fara a prezenta cititorului regulamentele de functionare ale sectiilor CC al PMR, care au avut un rol major in regimul comunist. Foarte importante sunt si tabelele nominale cu repartizarea absolventilor scolilor superioare de partid intrucat arata limpede ca invatamantul de partid nu era numai un mijloc de indoctrinare politica ci, mai ales, o sursa generatoare de nomenclatura. Absolvirea unei scoli de partid constituia un criteriu de promovare sociala in regimul comunist, intrucat cei care aveau scoli de partid erau avansati mai repede si primeau functii de raspundere.
– Care este diferenta dintre aparatul de partid si nomenclatura ?
Parerea mea, intemeiata pe analiza documentelor din arhiva CC al PCR, este ca nu sunt deosebiri in ce priveste rolul lor. Sunt mecanisme ale partidului, cu ajutorul carora acesta controla statul si societatea si isi punea in aplicare programul politic ce viza construirea comunismului in Romania. Diferenta este numai in modul de organizare.
In primul rand trebuie sa precizez ca exista un aparat de partid central, numit aparatul CC al PMR si un aparat local de partid la nivelul organizatiilor locale de partid-aparatul comitetelor regionale, raionale si orasenesti de partid. Dupa cum exista o nomenclatura a Comitetului Central al PMR, o nomenclatura a comitetului regional PMR, o nomenclatura a comitetului raional PMR si o nomenclatura a comitetului orasenesc PMR.
Aparatul de partid, central si local, era format din sectii pe ramuri de activitate, de pilda, Sectia Agrara, Sectia Industriei Grele, Sectia de Propaganda si Agitatie etc. El era condus de Secretariatului CC al PMR si se afla la dispozitia acestuia. De pilda, in 1950, aparatul CC al PMR, care a fost reorganizat dupa modelul PC (b)al URSS, cuprindea: doua comisii ( Comisia Controlului de Partid si Comisia de Revizie), 10 sectii pe ramuri de activitate (Organe Conducatoare de Partid, Sindicale si de UTM; Propaganda si Agitatie; Industrie Grea; Planificare, Finante, Comert; Industrie Usoara; Agrara; Administrativ-Politica; Relatii Externe; Gospodariei de Partid; Sectorul de Verificare a Cadrelor) si o Cancelarie care functiona pe langa Secretariatul CC al PMR. Fiecare sectie a CC al PMR avea sub indrumare si control ministere si alte institutii de stat din domeniul ei de activitate. Sectiile CC erau coordonate de membrii Secretariatului CC al PMR.
Aparatul central de partid, prin sectiile pe ramuri de activitate, selecta persoanele si le propunea spre aprobare conducerii partidului pentru a ocupa functii de raspundere in partid si stat, in viata economica, de fapt, in toate domeniile de activitate. Mai exact, aparatul de partid selecta persoanele pentru a intra in nomenclatura. Tot sectiile pe ramuri de activitate, care formau aparatul de partid, elaborau proiecte de lege si de hota-rare, care erau supuse aprobarii conducerii partidului. Cu ajutorul instructorilor, care mergeau pe teren, sectia CC controla indeplinirea hotararilor conducerii partidului in ramura ei de activitate. Persoanele care lucrau in aparatul de partid, indiferent daca erau cadre politice sau tehnice (de specialitate) se numeau instructori. In 1949 a fost elaborat un regulament intern al salariatilor partidului ce reglementa indatoririle, drepturile si salarizarea celor care lucrau in aparatul de partid. Lucratorii din aparatul de partid, erau salarizati din bugetul partidului, buget care la randul sau era subventionat de la bugetul statului, adica de toti romanii. In carte am demonstrat, pe baza documentelor din arhiva CC al PCR, ca bugetul Partidului Muncitoresc Roman, contrar prevederilor statutului partidului si propagandei oficiale, a fost alimentat de la bugetul statului. Subventia de la bugetul statului a fost diminuata, in timp, de la 95, 51% in 1951 la 68,63% in 1965, deci cu 26, 88% pe seama veniturilor proprii, adica incasarea cotizatiilor candidatilor si membrilor de partid si a beneficiilor unitatilor economice ale partidului.
In aparatul de partid, pe langa activistii salarizati, lucrau si " activisti obstesti" (nesalariati), care faceau, de fapt, munca voluntara. Numarul lor era de cateva ori mai mare decat al celor salarizati de catre partid. De pilda, in 1965, aparatul de partid central si local numara 8 698 functii, din care 649 erau in aparatul CC al PMR, 1 574 functii in aparatul de partid al comitetelor regionale si 6 475 in aparatul comitetelor raionale si orasenesti de partid. In aparatul local de partid, functionau "activisti obstesti": circa 7 ooo in aparatul comitetelor regionale de partid si peste 30000 in aparatul comitetelor raionale si orasenesti de partid.
sefii sectiilor CC, sefii sectoarelor si instructorii CC aveau mai multa putere decat ministri in Romania comunista. Sectiile Comitetului Central aveau sub control ministerele din sectorul lor de activitate. De pilda, Sectia Administrativ-Politica a CC al PMR avea sub control urmatoarele ministere si institutii centrale: Ministerul Fortelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justitiei, Ministerul Cultelor, Ministerul Sanatatii, Procuratura RPR, Arbitrajul de Stat, Comisia Controlului de Stat, Crucea Rosie. De asemenea, sectiile CC selectionau si repartizau cadre pentru aceste institutii.
Ca sa concluzionez, rolul aparatului de partid era de a controla indeplinirea ho-tararilor partidului in toate domeniile vietii sociale si de a realiza politica de cadre a partidului, adica de a selectiona, pregati si repartiza persoane in functii de raspundere in partid si stat, adica in nomenclatura.
– Cand spunem nomenclatura avem in vedere un grup de potentati
si privilegiati. Ce este, asadar, nomenclatura ?
Nomenclatura, desi corecta este formularea nomenclatura organelor de partid, reprezinta liste cu functii de raspundere, alese sau numite, din partid, stat, de fapt, din toate domeniile vietii sociale, intocmite de aparatul de partid si aprobate de organele de conducere ale partidului de pe plan central (Comitetul Central) si local (comitetele regionale, raionale si orasenesti de partid, respectiv, din 1968, comitete judetene, municipale si orasenesti). De aici si denumirea de nomen–clatura a Comitetului Central, nomenclatura regionala, raionala si oraseneasca, respectiv, nomenclatura judeteana, municipala si oraseneasca. Persoanele care ocupau aceste functii de raspundere de pe plan central si local, adica persoanele care intrau in nomenclatura, erau selectate de sectiile pe ramuri de activitate, care formau aparatul de partid. Criteriile principale erau politice (sa fie membru de partid, devotamentul fata de partid etc), sociale (origine sociala modesta) si nu cele profesionale. Criteriile de accedere in nomenclatura au fost, pe langa originea sociala, tre-cutul politic, si scolile de partid absolvite. La selectarea persoanelor care intrau in nomenclatura se urmareau: trecutul politic, originea sociala, atitudinea politica inainte si dupa 23 august 1944, comportarea in munca si in viata personala, devotamentul fata de partid, legaturile pe care le au cu rudele lor si atitudinea acestor rude. In ce priveste compozitia sociala a cadrelor din nomenclatura CC, sectiile CC al PMR erau obligate sa asigure predominanta ele-mentului muncitoresc.
In realitate, nomenclatura nu era aprobata de organele de conducere ale partidului, ci de catre organele executive ale acestuia: la nivel central de catre Secretariat si Biroul Politic iar la nivel local de catre birourile comitetelor de partid, si aceasta deoarece Partidul Muncitoresc Roman nu a functionat potrivit Statutului sau. Organele de conducere ale partidului, atat la nivel central cat si local, au avut numai un rol decorativ, hotararile luandu-se, de fapt, in organele executive ale partidului. Numirile, mutarile si schimbarile din functie ale persoanelor care faceau parte din nomenclatura CC se faceau numai prin hotarare a Secretariatului si Biroului Politic.
Biroul Politic, pe baza propunerilor Secretariatului, aproba lista cu functii de mare raspundere in partid si stat (cateva sute de functii). Secretariatul aproba functiile din ramurile de activitate ale sectiilor CC (cateva mii de functii). De pilda, in 1954, nomenclatura CC al PMR cuprindea 5 243 de functii, dintre care 4 957 le aproba Secretariatul, iar 286 Biroul Politic.
Membrii nomenclaturii aveau o serie de privilegii (centre de odihna, policlinici si spitale cu regim special, case de deservire etc), inspirate dupa cele ale nomenclaturii sovietice, care ii separau de restul populatiei. Privilegiile au fost create pentru a le rasplati devotamentul fata de partid si regim.
Pentru a defini nomenclatura trebuie sa vezi mai intai cum a functionat partidul comunist in realitate. Trebuie sa analizezi organizarea si functionarea partidului unic, fara de care nu se poate intelege modul de guvernare din tarile Europei Centrale si de Sud-Est intrate la sfarsitul anilor 40 ai secolului XX in sfera de influenta sovietica prin vointa lui Stalin.
Dupa preluarea puterii politice, parti-dul comunist se reorganizeaza dupa modelul PC (b) al URSS pentru a conduce si controla statul si societatea. Liderii de la Bucuresti urmau modelul sovietic atat in constructia de stat cat si in cea de partid. Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al CC al PMR, un fidel executant al politicii trasate de Kremlin, afirma la Plenara CC al Partidului Muncitoresc Roman (PMR) din 15-17 mai 1950 ca : "In linie generala ne-am condus dupa invatatura lui Stalin si experienta Partidului Bolsevic al Uniunii Sovietice, ne-am condus si ne conducem in intreaga viata a republicii noastre, in viata de partid, in viata politica si economica, in infiintarea de gospodarii colective, in tot acest drum". In Romania, asemenea celorlalte tari europene intrate in sfera de influenta a Uniunii Sovietice, au fost transpuse metodele de conducere de la Kremlin, de fapt, sistemul politic sovietic care avea o structura piramidala si o comanda unica. Partidul s-a suprapus statului. Monopolul puterii politice a partidului fiind consacrat prin Constitutie.
Deschiderea arhivei CC al PCR, incepand din anul 1998, a aratat ca partidul comunist nu a functionat potrivit Statutului sau, ca a existat o discrepanta uriasa intre prevederile Statutului si modul real de functionare al partidului. In partid nu a functionat asa numita "democratie interna de partid", ci asemenea sistemului etatic era dictatura. Principiul conducerii colective enuntat in statutul partidului nu a fost aplicat. Acest principiu insemna ca toate hotararile asupra politicii partidului trebuiau sa fie luate in colectiv, in organele de conducere ale partidului de pe plan central si local. Potrivit Statutului partidului, organele conducatoare de partid erau : congresul, care alegea Comitetul Central, ce trebuia sa conduca activitatea partidului intre congrese, adunarea generala pentru organizatia de baza, care alegea biroul organizatiei de baza ca organ executiv si conferinta sau adunarea generala pentru organizatia comunala, oraseneasca, mu–nicipala, judeteana, care alegea ca organ executiv comitetul organizatiei de partid respective ce trebuia sa conduca, in intervalul dintre conferinte sau adunari, activitatea de partid din raza lui teritoriala. In practica aceste organe deliberative si elective ale partidului au avut un rol formal.
In lucrarea Stalinizarea Romaniei. Republica Populara Romana. 1948-1950. Transformari institutionale, aparuta la editura ALL in 2005, care se ocupa de impunerea modelului sovietic de construire a socialismului in Romania, am demonstrat cum a functionat in realitate partidul unic, atat la nivel central cat si local.
Congresul, organul suprem al partidului, care trebuia sa stabileasca linia generala a partidului in politica interna si externa, a fost doar un organ decorativ. Desi potrivit Statutului, el era convocat de Comitetul Central, in realitate hotararea se lua la varful partidului, fiind apoi supusa spre aprobare plenului C.C.
Dezbaterile din congres erau, de fapt, adeziuni, cei inscrisi la cuvant isi exprimau acordul unanim asupra rapoartelor prezentate. Un congres al partidului nu dezbatea si nu decidea nimic, el fiind numai o parada politica. Lucrarile congresului se incheiau cu "alegerea" membrilor C.C. si ai Comisiei Centrale de Revizie. In realitate, delegatii la congres aprobau o lista intocmita de aparatul de partid, vazuta si aprobata mai intai de conducerea partidului.
Comitetul Central, organ colectiv permanent, era ales de congres, insa numai in mod formal. In practica el nu era emanatia congresului partidului ci a Secretariatului C.C.. In partid, Comitetul Central a indeplinit doar un rol decorativ. In practica a fost un organ care aproba cu unanimitate de voturi hotararile care se luau de secretarul general al partidului impreuna cu apropiatii sai, insa opiniei publice ii erau prezentate ca hotarari ale Comitetului Central al partidului pentru a da aparenta functionarii principiului conducerii colective si a respectarii statutului. Organele colective deliberative si elective ale partidului nu au avut o importanta reala, ci numai un rol de fatada. Ele nu hotarau politica partidului. De asemenea, ele nu alegeau, ci doar aprobau formal persoanele desemnate de la centru in oraganele superioare ale partidului.
Principiul conducerii colective nu a functionat nici la nivelul organelor locale de partid. Comitetele de partid erau conduse, de fapt, de prim secretari investiti cu puteri majore de catre conducerea partidului. Ei indrumau si controlau activitatea politica, economica, sociala, culturala, administrativa de pe plan local.
– De ce s-a constituit nomenclatura? Era atat de necesara?
Pentru ca persoane ostile regimului impus de Moscova sa nu ajunga in functii de raspundere, de unde sa compromita partidul, sa puna piedici realizarii socialismului de tip sovietic in Romania. Pentru conducerea partidului constituirea nomenclaturii a avut o importanta deosebita deoarece, in opinia ei, in institutiile statului "democrat-popular" nu trebuiau sa patrunda dusmani ai noului regim politic care ar fi putut sa-l submineze din interior. Construirea socialismului in Romania era, asadar, conditionata de incredintarea functiilor de raspundere in partid si stat unor persoane devotate partidului, regimului si cauzei socialismului.
– Cine intra in nomenclatura Comitetului Central ?
In 1952, in nomenclatura CC al PMR intrau: sefii sectiilor CC, adjunctii de sefi ai sectiilor CC, sefii sectoarelor, instruc–torii si inspectorii sectiilor, adica cadrele politice cu functii de raspundere care lucrau in aparatul CC al PMR; lucratorii cu functii de raspundere din aparatul lo-cal al partidului si cei care lucrau in aparatul Consiliului de Ministri; conducatorii organelor sindicale si ai UTM-ului; conducerea si corpul didactic al scolilor de partid; conducatorii organelor locale ale puterii de stat (presedintii, vicepresedintii si secretarii Comitetelor executive ale Sfaturilor Populare regionale, raionale si orasenesti); conducerile organizatiilor de masa (Frontul Plugarilor si Uniunea Populara Maghiara); conducerile organizatiilor politice ale "nationalitatilor conlocuitoare" (Comitetul Democrat Evreiesc, Comitetul Democrat al Populatiei Ruse si Ucrainiene, Comitetul Antifascist German, Comitetul Democrat Sarb, Comitetul Democrat Grec, Comitetul Democrat Armean, Comitetul Democrat Bulgar, Comitetul Democrat Albanez); sefii misiunilor diplomatice ale RPR in strainatate; directorul general al Agerpres; presedintele Bancii RPR; directorul CEC; presedintele Camerei de Comert; conducerea Comitetului pentru Cultura Fizica si Sport; presedintii comitetelor si comisiilor de pe langa Consiliul de Ministri; directorii editurilor; conducerea si personalul redactional al ziarelor centrale si locale de partid si a tuturor ziarelor si revistelor care apareau in RPR; rectorii scolilor superioare de partid; primii secretari si secretarii comitetelor regionale de partid; presedintii sfaturilor populare regionale; seful Marelui Stat Major din MFA; comandantii regiunilor militare MFA; seful Directiei I din MAI; comandantul Fortelor Aeriene Militare; comandantul Apararii Antiaeriene a Teritoriului; conducerea Academiei RPR; membrii titulari si corespondenti ai Academiei RPR; directorii institutelor de cercetari stiintifice ale Academiei RPR; directorii institutiilor de cultura; presedintele Consiliului de Ministri si conducerile ministerelor (ministri, consilierii ministeriali, directorii directiilor din ministere); presedintele si membrii Prezidiului MAN; presedintele Tribunalului Suprem; procurorul general si prim loctiitorul procurorului general al RPR; conducerile institutiilor de invatamant superior (rectorii universitatilor, decanii facultatilor, sefii de catedre); directorii intreprinderilor mari din RPR. In 1955 au fost introdusi in nomenclatura CC si deputatii din Marea Adunare Nationala.
Unele studii aparute, atat in tara cat si in strainatate, definesc nomenclatura ca fiind "elita" regimului comunist. Sintagma circula foarte frecvent in studii care aplica concepte pentru a explica realitatile de acum cateva decenii. In cercetarea istorica documentarea si analiza preced conceptualizarea si teoria. Cercetarea documentelor din arhiva partidului devine un demers obligatoriu pentru a defini nomenclatura, pentru a vedea care a fost rolul ei in regimul comunist. Pentru a defini nomenclatura trebuie mai intai sa vezi cum functiona partidul comunist in realitate si nu potrivit Statutului sau.
Dictionarul Politic realizat de Sergiu Tamas (editia a II-a, 1996) defineste elita ca fiind alcatuita din "cei care prin statut si rol constituie structura de putere din societate (establishement) exercitand o influenta majora sau controland direct elaborarea deciziilor politice, economice, sociale intr-o comunitate nationala sau locala". Caracteristica principala a elitei este ca are putere, contribuie direct la elaborarea deciziilor politice, economice si sociale. Membrii nomenclaturii exercitau puterea, in sensul ca ocupau functii de conducere, insa nu participau la elaborarea deciziilor, ci doar le puneau in aplicare. Nomenclatura era o piesa dintr-un mecanism de transmitere a hotararilor conducerii partidului.
Studiul documentelor din arhiva partidului arata ca nu se poate vorbi despre nomenclatura ca fiind "elita" regimului comunist, intrucat membrii nomenclaturii nu aveau putere de decizie (un atribut al conducerii este puterea de decizie). Ei erau numai executanti ai politicii partidului. Rolul lor era numai sa aplice in practica hotararile care se luau la varful partidului, de catre secretarul general impreuna cu cativa apropiati ai sai. Cei care se abateau de la linia trasata de partid erau rapid schimbati din functii, apelandu-se la rezerva de cadre. Pentru fiecare functie de raspundere era pregatit, din timp, cel putin un om, care oricand sa poata fi promovat in postul devenit vacant. Nomenclatura era un mecanism al partidului cu ajutorul caruia isi realiza in practica politica, ce viza construirea comunismului in Romania. Prin membrii nomenclaturii, partidul era prezent in toate domeniile de activitate, acestia actionand din interiorul institutiilor, intreprinderilor si unitatilor economice ale statului pentru promovarea si punerea in aplicare a liniei sale politice. Asadar, prin membrii nomenclaturii se infaptuia rolul conducator al partidului in toate domeniile de activitate.
Cercetatorii din celelalte tari est-europene, foste in sfera de influenta sovietica, care in studiul nomenclaturii au pornit de la cercetarea arhivei partidului au ajuns tot la concluzia ca nomenclatura nu a fost "elita" regimului comunist, ci un instrument al partidului cu ajutorul caruia isi punea in aplicare politica si exercita controlul asupra societatii.
Longevitatea regimurilor de tip sovietic din Europa Centrala si de Sud-Est se poate explica nu numai prin teroarea declansata impotriva populatiei de catre securitate, militie si justitie, ci si prin aparatul de partid, prin crearea sistemului de nomenclatura. Cu ajutorul acestor mecanisme (aparatul de partid si nomenclatura), partidul comunist isi exercita monopolul conducerii politice, consacrat prin Constitutie. Daca in Constitutia Republicii Populare Romane din 1948, partidul era " forta politica conducatoare a clasei muncitoare", in cea din 1952 devine " forta politica conducatoare atat a organizatiilor celor ce muncesc, cat si a organelor si institutiilor de stat", pentru ca in Constitutia Republicii Socialiste Romania din 1965 sa fie "forta politica conducatoare a intregii societatii".
– As dori sa-mi spuneti cate ceva despre activul de partid….
In activul de partid intrau persoanele care lucrau in organele si aparatul de partid, central si local, si cele care ocupau functii de raspundere in partid si stat, adica membrii nomenclaturii. In opinia liderilor partidului, activul de partid trebuia sa puna in practica politica partidului in toate domeniile vietii sociale. Cum? Prin mobilizarea "oamenilor muncii", membri si nemembri de partid, in realizarea sarcinilor trasate de conducerea partidului. In 1955, CC al PMR a elaborat o Instructiune cu privire la activul de partid. Pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, activul de partid reprezenta "acel nucleu puternic in partid, care are nivel politic si constiinta, este disciplinat, este pumnul de otel al nostru, forta care determina insusirea si aplicarea in practica a liniei de partid, a realizarii sarcinilor multiple puse de partid". Aparatul de partid si nomenclatura erau, asadar, instrumente ale partidului in realizarea politicii sale si in impunerea controlului asupra statului si societatii.
Romania in regimul comunist nu a fost condusa potrivit prevederilor constitutionale. Institutiile reprezentative ale statului au avut doar un rol decorativ, menit sa dea aparenta functionarii democratiei in cadrul regimului. Puterea, in realitate, a apartinut partidului, care s-a suprapus statului.
Puterea in regimul comunist era concentrata la varful partidului, in mainile secretarului general al partidului pe care o exercita cu ajutorul aparatului de partid, nomenclaturii si organelor represive ale statului (securitatea, militia si justitia). Reprezentarea grafica a mecanismului puterii in comunism este o piramida la varful careia se luau, de catre secretarul general al partidului impreuna cu cativa apropiati ai sai, toate hotararile care priveau atat partidul cat si statul. Pentru o buna transmitere si un control asupra aplicarii hotararilor, a fost creat un aparat, atat la nivel central cat si local, format din sectii pe ramuri de activitate. Pentru a avea garantia ca politica sa va fi pusa in practica a fost instituit un sistem de promovare a oamenilor in functii de raspundere, in toate domeniile vietii sociale, pe criterii politice si sociale, asa numita nomenclatura. Securitatea, militia si justitia au fost instrumente de represiune cu ajutorul carora conducerea partidului si-a anihilat oponentii. La baza piramidei se aflau "oamenii muncii de la orase si sate", membri si nemembri de partid, care nu aveau posibilitatea sa schimbe hotararile conducerii centrale, ci doar sa le indeplineasca intocmai.
Deciziile, in regimul comunist, care aveau aplicabilitate asupra intregii societati, nu se luau in mod colectiv, in organele de conducere ale partidului, ci in cadrul unuia dintre organele executive ale Comitetului Central, de catre secretarul general al partidului impreuna cu cativa apropiati ai sai. In regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej, centrul decizional, atat al partidului cat si al statului, a fost Secretariatul CC al PMR. In regimul Nicolae Ceausescu, centrul decizional a fost Prezidiul Permanent al CC al PCR, in perioada 1965-1974 si Biroul Permanent al CPEx in perioada 1974-1989. Cateva persoane decideau soarta a milioane de romani.
