In ultimul numar al revistei „22” (816/25-31 octombrie 2005),
dl. Armand Gosu raspunde, in editorialul sau, unei intrebari de bun simt: Avem nevoie de PSD? Tanarul istoric, care este si un bun expert in problematica spatiului ex-sovietic, ba – pe deasupra – a demonstrat in anii acestia si un civism nealterat de umori personale, scrie ca „pentru sanatatea vietii publice din Romania, avem nevoie de PSD. Dar – precizeaza domnia sa – nu de acest PSD. Ci de unul reformat, impregnat de valorile social-democratiei europene”.
Si, cu luciditate, dl. Armand Gosu ofera un set de aspiratii care, daca ar deveni realitate, ar putea sa transforme PSD intr-un partid de factura europeana, prin regasirea traditiilor social-democratiei romanesti.
Ca unul al carui civism este – recunosc! – alterat de multe si temeinice umori personale, ma vad nevoit sa observ ca, daca este un partid care a atentat grav la „sanatatea vietii publice din Romania”, acela este – campion absolut! – chiar PSD, mai ales in cursul ultimei sale guvernari, dar si in toate avatarele sale declinate din fostul FSN de jalnica amintire. PSD – fie cand a fost condus de Ion Iliescu, fie cand a fost condus formal de Oliviu Gherman, fie cu mana forte de Adrian Nastase sau, recent si putin convingator, de Mircea Geoana – este cancerul vietii publice din Romania. Nici un tratament imunologic, nici un procedeu miraculos nu va putea transforma aceasta grava maladie a politicii romanesti intr-un leac garantat pentru sanatatea vietii noastre publice. In fapt, framantarile din interiorul PSD nici nu au ca obiect reformarea (pe care eu, unul, o cred imposibila!), ci rearanjarea structurilor de putere la varful partidului.
Problema grava este ca, pe de-o parte, „aschii” din trunchiul initial s-au infipt bine in organismele tuturor celorlalte partide politice romanesti, iar, pe de alta parte, si-au gasit locuri cu influenta in mai toate institutiile publice si, mai ales, in administratia locala. Mii si mii de cozmanci, poate nu atat de eficienti ca tartorul lor, dar devotati, din interes, partidului, calaresc tara. Iata si de ce optiunile marturisite pentru PSD nu scad sub 28-30%. Cred, ca si dl. Armand Gosu, ca „exista un risc major. Ca PSD-ul sa se intoarca la putere la fel cum a plecat. Nu este doar riscul acestui partid. Ci unul pentru Romania democratica”. Insa, daca imi e neclar ce ar risca PSD reloaded, imi este in schimb foarte clar ce risca Romania.
