Pentru romani ca si pentru toti cei care au suferit de pe urma comunismului, luna noiembrie nu mai are cum sa fie luna marii revolutii socialiste, ci o luna prin excelenta anticomunista. 7 noiembrie, funesta data, a devenit de cativa ani Ziua internationala a Gulagului, care in fiecare an se aniverseaza in alta capitala europeana. A fost la Roma, e la Bucuresti, va fi la Berlin. Pentru noi insa, luna noiembrie mai are insa si alte semnificatii. Este luna cand in urma cu 18 ani avea loc revolta muncitorilor brasoveni, revolta reprimata cu brutalitate si cu acea inconstienta tipica autoritatilor care se considerau vesnice. In acest numar prezentam o serie de marturii dure, nefardate ale catorva dintre participanti, oameni pe care i-am cunoscut in vara la lansarea volumului scos de Academia Civica „Cei care au spus nu” si care si atunci, modesti, au povestit ce s-a intamplat in 1987. Dar si ce li se intampla acum. Bunaoara, cand copiii lor se joaca cu alti copii si isi pun unii altora intrebari, replicile pe care le schimba sunt de-a dreptul stupefiante. Multi se lauda, tatal meu a facut avere, a calatorit in strainatate, si-a cumparat Mercedes, ei spun, tata a participat la revolta de la Brasov. Nici nu ne nascusem pe atunci… Fara comentarii…
Tot in luna noiembrie in acest an se implinesc zece ani de cand Corneliu Coposu a plecat din aceasta viata. Probabil, daca ar fi trait, exemplul sau ar fi fost coplesitor si multe din gafele si prostiile facute de politicienii nostri, indiferent de culoarea politica, ar fi fost evitate. Dar n-a fost sa fie. De altminteri, personalitatea sa a fost evocata la sediul Aliantei Civice chiar pe 7 noiembrie, cu ocazia prezentarii recensamantului pe care Fundatia Academia Civica a reusit sa-l realizeze privind populatia concentrationara din Romania in perioada 1945-1989.
Din pacate, acest recensamant este doar varful aisbergului.
Si asa insa, contine destule dovezi pentru ca presedintele Basescu sa poata fi trezit din somnul agreabil al puterii. In felul acesta s-ar putea demara in sfarsit un proces al comunismului mereu amanat, tocmai fiindca s-a invocat mereu lipsa dovezilor. Sunt 93.000 de fise de incarcerare, mult prea putin, care nu oglindesc in totalitate teroarea rosie, dar suficiente pentru ca juridic lucrurile sa fie puse pe roate. Cifrele din acest sondaj au fost deja date publicitatii si nu are rost sa le repetam. De remarcat insa ca cei care au suferit cel mai mult, care au luat cei mai multi ani de inchisoare au fost oamenii simpli, fara carte sau cu o instructie minima. Au fost de asemenea taranii mijlocasi, asadar cei harnici si cu o mica proprietate de pe urma careia traiau si care si formeaza baza unei agriculturi sanatoase. Dovada certa a faptului ca sistemul comunist s-a concentrat tocmai pe distrugerea acestui strat bazic care prin simetrie inversa corespundea elitelor intelectuale si politice distruse tot atunci cu aceeasi eficienta.
O alta observatie desprinsa din recensamant arata ca oamenii erau arestati din te miri ce, stateau ani si ani inchisi pana la inceperea simulacrului de proces. Pedeapsa retinerii era data in luni si nu in ani. Celor morti nu li se completa certificatul de deces si in asa fel multe din decesuri nici nu au mai fost consemnate, rezultatul sondajului fiind acela ca doar 3 la suta din cei arestati, conform recensamantului, ar fi murit in inchisoare. Incredibil, dar aceasta poate da apa la moara tuturor acelora care au spus, spun si vor spune ca de fapt in puscariile comuniste s-a trait civilizat, oamenii au fost bine tratati si in consecinta li s-au fortificat mintea si trupul.
La intalnirea de la Alianta Civica au participat nume sonore ale culturii si memoriei noastre. Astfel, despre destinul tragic al diplomatului Victor Radulescu Pogoneanu a vorbit istoricul Neagu Djuvara. Despre Petre si Victor Papacostea, nimeni altul decat fiul si nepotul lor, istoricul Serban Papacostea, despre Corneliu Coposu, surorile lui, despre eminentul profesor Nicolae Margineanu, tot fiul sau, regizorul care-i poarta numele, autor al emotionantei pelicule „Binecuvantata fii, inchisoarea mea”.
Luna noiembrie din zodia scorpionului in 1917, care ne-a otravit atatia ani, a devenit o luna a limpezirii, prin care adevaruri crancene sunt puse in fata constiintei fiecaruia dintre noi.
