Doamne, ce intelepte sunt aceste cuvinte ale lui Carl Gustav Jung (psiholog si psihiatru elvetian, 1875-1961): "Unicul sens al fiintei umane este sa aprinda o lumina in tenebrele sale."
Ne nastem fiinte umane, dar numai biologic; apoi, menirea noastra este de a deveni prin noi insine, prin "sinele insusi", oameni cu adevarat, biografic si nu numai biologic. Acest tel inalt, dumnezeiesc, nu-l putem implini decat alungand intunecimile, bezna, obscuritatea dinlauntrul fiintei si luminadu-ne prin minte, prin spirit, prin legiuiri morale.
Celor mai multi dintre noi fiinta le este legata numai de viata trupului ("slujind pantecelui si celor de sub el", dupa o expresie din vechile cazanii); viata omului trebuie sa aiba si o lumina metafizica, altfel ramanem simple vietuitoare.
E datoria fiecarui om, dupa cuvintele lui Jung, sa fim in stare a imprastia intunecimile dinlauntrul fiintei noastre, aprinzand in noi macar o "steluta" care sa ne lumineze viata si astfel sa putem trai nu numai pe pamant, ci si sub cer. Avand noapte in suflet, nu numai ca nu putem vedea lumea, frumusetile ei, dar nu ne vedem, nu ne cunoastem nici pe noi insine, orbecaim in propria noastra viata.