Se vorbeste mult si in multe feluri despre libertate, indeosebi despre libertatea individuala si cea sociala. Fiecare cetatean al unei tari vrea sa aiba o libertate a vointei, adica de a opta, de a decide si de a actiona fara nici un fel de ingradiri; societatea vrea sa aiba o libertate democratica, o libera manifestare a personalitatii cetatenilor: libertatea constiintei, a manifestarilor, a cuvantului, a presei etc. E normal, e firesc ca societatea si cetatenii ei sa se bucure de libertate. Dar libertatea trebuie sa aiba si limite, cum spune Balzac: "O libertate fara limite ucide libertatea". Fireste, aceste limite nu trebuie sa fie impuse dictatorial. Atat la nivel individual, cat si social e absolut necesar ca libertatea, pe langa supravegherea juridica, sa aiba limite morale. Iata ce spune in acest sens Dimitrie Gusti (sociolog, filosof si etician, 1880-1955): "Pentru a fi puternica si reala, libertatea trebuie sa aiba limite morale. Aceste limite sunt acelea pe care le impun faptul si necesitatea solidaritatii omenesti." Chiar unul dintre preceptele dreptului roman impune limite mai mult morale decat juridice: "Juris praecaepta sunt haec: honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere" ("Preceptele dreptului sunt: a trai cinstit, a nu vatama pe nimeni, a da fiecaruia ce-i al sau.")
