Mai bat oare clopotele?
Prin anii ‘70-’80 ai veacului trecut, un calugar de la Putna le arata turistilor harta intregii Moldove si le spunea ca ar fi fost mai bine ca stefan cel Mare si Sfant sa fi fost ingropat mult mai in Nordul Bucovinei, fiindca mormantul marelui voievod i-ar fi impiedicat astfel pe sovietici sa fixeze granita noastra mai la Sud. El sugera astfel ca, si mort, stefan si-a aparat Moldova!
Dupa o traditie consemnata de cronicarul Ion Neculce in culegerea "O sama de cuvinte", intr-al IX-lea an de domnie, la leatul 1466, stefan cel Mare, dorind sa inalte o manastire la Putna, a tras cu arcul de pe un deal aflat in stanga viitoarei biserici, hotarand ca acolo unde va cadea sageata sa fie cladit sfantul lacas. Dealul Crucii, cum s-a numit de atunci, este marcat si astazi cu o cruce de piatra. In 1481 manastirea era gata, fiind prevazuta si cu o incinta fortificata. In 1484, un foc a mistuit-o in parte, dar, pana in 1498, stefan a refacut-o. Cum se stie, voievodul a ales Manastirea Putna ca necropola a lui si a familiei sale.
Asupra acestui sfant lacas bantuie inca unele taine, ce sunt departe de a fi dezlegate. Astfel, biserica manastirii nu a fost zugravita, precum altele din acea vreme, cum da de inteles si Ion Neculce, scriind ca era "mai mult poleita decat zugravita". Nu e vorba de nici o figura de stil in spusele cronicarului, fiindca exista si astazi inca o ctitorie de-a lui stefan, in prima capitala a Moldovei, Baia, nezugravita vreodata, numita fiind, din aceasta pricina, Biserica Alba! Apoi, dupa cum a ramas consemnat in documentele austriece, privitoare la doua deshumari ale voievodului, s-a constatat ca acesta fusese inmormantat fara sicriu, pe 13 drugi de fier, cu capul taiat si sprijinit pe caramizi! Aproape la fel a fost gasit si nepotul sau, stefanita.
Oricum, nu au avut liniste cei ingropati la Putna. La leatul 1653, bandele de cazaci ale lui Timus Hmelnitki au pradat biserica, i-au luat acoperisul de plumb, au ars poleielile pentru a scoate aurul din ele si au daramat zidurile cu nadejdea gasirii unor comori tainuite. In vremea domniilor lui Gheorghe stefan si Istrate Dabija biserica a fost reconstruita cam pe aceleasi fundatii, dar in stilul arhitectonic al vremii respective. Iarasi, in vara anului 1691 i s-a pus foc de polonezii si ucrainenii condusi de Ioan Sobieski, pentru a-i face pe monahi sa predea turnul tezaurului. La 1739, un cutremur a slabit biserica, zidurile de incinta, cele patru turnuri, clopotnita si turnul portii. Intre anii 1757 si 1760, mitropolitul Iacov Putneanul s-a ingrijit de refacerea ansamblului, intarind zidurile de incinta, ale clopotnitei si ale bisericii, refacand turnul portii. Intre altele, a reconstituit in stil baroc tamburul turlei de pe naos, a reparat acoperisul, a inlocuit pardoseala si a realizat o noua catapeteasma, pastrata si astazi.
Pelerinii la Putna cauta indeosebi mormantul lui stefan cel Mare si Sfant, aflat in gropnita, sub un baldachin. Mormantul e acoperit cu o lespede din marmura de Cararra, lucrata in timpul vietii voievodului. In fata se gaseste lespedea de pe mormantul ultimei sale sotii, Maria Voichita. In stanga gropnitei, tot sub un baldachin, se afla mormantul celei de-a doua sotii a lui stefan, Maria de Mangop. Alaturi se gasesc mormintele a doi dintre fiii lui stefan, Bogdan si Petru. In pronaos se odihnesc: Bogdan Voievod, Maria – fiica lui stefan Voievod, stefanita Voda si Doamna Maria, intaia sotie a lui Petru Rares. In pridvor sunt ingropati mitropolitul Teoctist I, cel care l-a incoronat pe stefan cel Mare, si Iacov Putneanul.
Muzeul Manastirii Putna, foarte bogat, prezinta piese descoperite cu prilejul cercetarilor arheologice si lucrarilor de restaurare, documente si manuscrise, diverse obiecte de patrimoniu din arta secolelor XV-XVI s.a.
La 1,5 km de satul Putna se afla chilia lui Daniil Sihastru. Aici a trait duhovnicul lui stefan inainte de ridicarea manastirii, dupa care s-a mutat la Voronet, unde a fost si inmormantat. Intr-o stanca se afla un paraclis sapat manual, cu pronaos, naos si altar, iar sub bisericuta se afla chilia sihastrului Daniil. Este unul dintre cei mai populari sfinti moldoveni. L-a cautat, in vreme de restriste si tanarul stefan, feciorul lui Bogdan al II-lea, cel ucis la Reuseni, din porunca fratelui sau Petru Aron in luna lui Brumar 1451. Traditia spune ca stefan, scapat ca prin minune, si-a aflat atunci adapost tocmai in chilia de la Putna a sihastrului Daniil, care l-a intarit si l-a incurajat, prin cuvinte de mangaiere. Tot atunci, sihastrul i-a prezis tanarului fecior de domn ca nu peste multa vreme va urca pe tronul tatalui sau, Bogdan al II-lea, si al bunicului sau, Alexandru cel Bun. Ajuns domn, dupa cum ii prevestise pustnicul, stefan l-a cautat si la Voronet, unde se retrasese Daniil. Aceste intalniri intre voievod si sihastru au ramas in amintirea poporului, pana ce le-a consemnat si cronicarul Ion Neculce in "O sama de cuvinte": "Iara stefan Voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus pre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traia un parinte sihastru pre nume Daniil. si batand stefan Voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte stefan Voda afara pana s-a istovi ruga. si dupa ce s-au istovit sihastrul ruga, l-au chiemat in chilie pre stefan Voda.
Si s-au ispoveduit stefan Voda la dansul. si au intrebat stefan Voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii; inchina-va tara la turci, au ba? Iar sihastrul au zis sa nu o inchine, ca razboiul iaste a lui. Numai, dupa ce va izbandi, sa faca o manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul bisericii. Decii au purces stefan Voda in sus pe la Cernauti si pre la Hotin si au stransu oastrea, feliuri de feliuri de oameni. si au purces in gios. Iar turcii, intalegand ca va sa vie stefan Voda cu oaste in gios, au lasat si ei Cetatea Neamtului de a o mai bate si au inceput a fugi spre Dunare.
Iar stefan Voda au inceput a-i goni in urma si a-i bate, pana i-au trecut de Dunare. si intorcandu-se inapoi stefan Voda, s-au apucat de au facut Manastirea Voronetul. si au pus hramul bisericii Sfantul Gheorghe". Astfel aparu inca un margaritar in diadema Tarii de Sus – Manastirea Voronet. Pe langa manastire si chilie, atat de cunoscute, Putna se mai mandreste si cu cea mai veche biserica de lemn din Europa, de asemenea ctitorie voievodala. Partea ei de rasarit este datata din veacul al XIV-lea, si, prin traditie, a fost adusa de stefan cel Mare de la Volovat. In privinta ei, Nicolae Costin scrie in "Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601 si de la 1709 la 1711": "Inteles-am noi de (la) oameni batrani, lacuitori de aicea, den tara, cum se trege cuvantul den om in om, ca o biserica de lemnu la Olovat sa fie facuta de Dragos Voda, si acolo dzic sa fie ingropat Dragos Voda. si aceea biserica de lemnu au mutat-o stefan Voda cel Bun de o au cladit la Manastirea Putna, unde sta si acum". Biserica de lemn a fost inlocuita la Volovat cu actuala ctitorie de zid a lui stefan cel Mare, intre anii 1500 si 1502.
Aceasta este cea mai veche si singura biserica de lemn medievala, cunoscuta pana astazi, pastrata pe teritoriul Romaniei. Marea ei vechime si constructia arhaica ii da o valoare exceptionala pentru arhitectura medievala din tara noastra si din Europa.
Prin vechimea si legendele acestei modeste biserici de lemn, stramutata de stefan cel Mare si Sfant, moldovenii din Evul Mediu subliniau intaietatea Manastirii Putna intre celelalte ctitorii domnesti si boieresti din tara, cum se vede si intr-un hrisov din 17 martie 1723 al voievodului Mihail Racovita: "Scris-am Domnia me la boieri si la toti slujitorii, cari veti umbla ori cu ce fel de slujba a Domniei mele la tinutul Sucevei, facem stire tuturor pentru sfanta biserica de lemn, ce este langa Manastirea Putna, care aceasta biserica dinceputul ei au fost facuta de Dragos Voda la Volovat si au fost acolo pana in zilele raposatului stefan Voda batranul, si atunce stefan Voda au mutat-o acolo, la Putna, zidind in locul ei alta de piatra, care din pricina acestei biserici, caci au fost veche, s-au suitul randul si Manastirei Putnei, de este mai naintea altor manastiri si pana astazi".
Ultima schimbare importanta in structura sfantului lacas de lemn, transformat in 1778 in biserica parohiala, a avut loc in anul 1871, in toiul pregatirilor pentru festivitatile prilejuite de sarbatorirea a 400 de ani de la noua ei ctitorire de catre stefan cel Mare, eveniment care a adunat la Putna fruntasii culturii romanesti.
Astazi, biserica de lemn are rolul de paraclis si de muzeu. Prin maretia si frumusetea ei divina, prin faptul ca acolo se odihneste cel mai mare voievod al Moldovei, manastirea este de veacuri un loc de pelerinaj al romanilor. In vremea cand sfantul lacas si voievodul zaceau intre granite straine, Mihai Eminescu scria celebra invocatie din neuitata "Doina", publicata la 1 iulie 1883: "stefane, Maria Ta, / Tu la Putna nu mai sta, / Las’ Archimandritului / Toata grija schitului, / Lasa grija Sfintilor / In sama parintilor, / Clopotele sa le traga / Ziua-ntreaga, noaptea-ntreaga, / Doar s-a-ndura Dumnezeu, / Ca sa-ti mantui neamul tau! / Tu te-nalta din mormant, / Sa te-aud din corn sunand / si Moldova adunand. / De-i suna din corn o data, / Ai s-aduni Moldova toata, / De-i suna de doua ori, / Iti vin codri-n ajutor, / De-i suna a treia oara, / Toti dusmanii or sa piara / Din hotara in hotara – / Indragi-i-ar ciorile / si spanzuratorile!"
Legendele nu pier! Bucovinenii spun ca, in anul 1918, Maria Sa, stefan Voda, chiar a sunat din corn!
