Unul din elementele importante care ar putea, fie si in plan simbolic, sa refaca dialogul dintre romani si rusi este existenta unor martiri si sfinti comuni. Cu siguranta, unul dintre acestia, este Ioan Kulaghin (Ioan cel Strain) enigmaticul calugar rus ajuns in Romania la manastirea Cernica, tocmai pentru a se refugia de prigoana comunista, alaturi de Mitropolitul Nicolae al Rostovului. In cei cativa ani cat a fost posibil Pr. Ioan Kulaghin a devenit elementul central al Miscarii Rugul Aprins initiata de Sandu Tudor. Spre finalul etapei romanesti lucrurile se precipita. Suntem deja in 1947, Ioan Kulaghin este din nou arestat si peste putin timp va fi trimis pentru totdeauna in lagarele rusesti unde i se va pierde urma. In acest an, in pofida uriasei sale forte spirituale de care a dat dovada, Ioan cel Strain este supus la noi si grele incercari, fapt care ii arata si slabiciunile. Scrisorile sale din arest dovedesc aceasta. Este un om fragil, slab la trup, pare impacat dar ii este si frica de ororile ce vor urma. De aceea, in cele cateva scrisori pe care printr-o minune a reusit sa le trimita, le cere staruitor apropiatilor haine de iarna. Devine aproape patetic, chiar daca credinta nu-i va putea fi zdruncinata. Pe de o parte solicita o interventie din partea Patriarhului Nicodim – singurul care l-ar mai putea salva din mana comisarilor Armatei Rosii."… Incercarile se aspresc. Ioan cel Strain este torturat. Este acelasi sfant a carui adanca scrisoare catre ucenici a fost stralucit decriptata de Pr. Scrima! Acelasi care a reusit sa-i aduca la metanoia pe Pr. Ghius ori pe Pr. Sofian! In fine, intr-o ultima scrisoare inaintea deportarii, ii mai roaga pe apropiati ca lucrurile ramase de la el sa fie impartite saracilor, poate i se va mai usura soarta.
