Domnule Presedinte Traian Basescu,
Intr-un recent interviu acordat ziarului Romania libera si publicat la data de 22 iunie 2005, ati reiterat o propunere facuta, la inceputul acestui an, dlui Constantin Ticu Dumitrescu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR), privind necesitatea de a vi se oferi probe asupra genocidului comunist din Romania anilor 1945-1989. Atat in discutia cu dl.Ticu Dumitrescu, cat si in interviul mentionat, ati afirmat ca, pe baza unor astfel de probe, veti recunoaste „o realitate” (asa cum ati recunoscut si realitatea persecutiilor impotriva evreilor) si, in consecinta, veti cere scuze natiunii noastre pentru cumplitele suferinte pe care le-a indurat ca urmare a persecutiilor comuniste.
Am onoarea sa va comunic ca, prin aceasta scrisoare expediata astazi, 29 iunie 2005, va inaintez un set semnificativ de probe privind genocidul comunist din Romania. Subsemnatul, profesor universitar la Facultatea de Cibernetica Economica din cadrul ASE, fost detinut politic in anii 1949-1951, am elaborat, in perioada 1992-2003, lucrarea Genocidul comunist in Romania (4 volume, totalizand peste 900 de pagini) in care, pe baza unei vaste documentari privind componentele genocidului comunist din tara noastra, am expus numeroase detalii ale crimelor comise de regimul comunist in Romania.
In primul volum, aparut in 1992, la Editura Albatros si tradus recent la Editura Nova Science Publishers din New York, am enumerat componentele genocidului comunist din Romania:
1) crima impotriva fondului biologic al natiunii;
2) dezastrul economic;
3) „revolutia” cultural-stiintifica dupa modelul sovietic, chinez sau nord-coreean;
4) persecutiile religioase;
5) decaderea politica;
6) inducerea, la nivel de masa, a dublei gandiri (inclusiv „reeducarea” prin tortura permanenta);
7) distrugerea mediului ambiant si demolarea criminala a nenumarate sate, centre urbane, biserici si monumente istorice.
In volumele II si III am detaliat si ilustrat aceste componente, iar in volumul IV, la care am colaborat cu tanarul istoric Filip-Lucian Iorga, am prezentat rezumatele volumelor I-III, precum si o ampla descriere a unuia dintre cele mai inspaimantatoare experimente organizate de conducerea comunista si de Securitate: „reeducarea” prin tortura permanenta, petrecuta in perioada 1948-1952, la penitenciarele Suceava, Pitesti, Gherla, Targu Ocna, Ocnele Mari, precum si in lagarul de munca fortata Peninsula – Valea Neagra.
Pentru documentarea tematica, pe componentele genocidului, indicam urmatoarele pagini din lucrarile care insotesc aceasta scrisoare:
– crima impotriva fondului biologic al natiunii: pp.89-104 din volumul IV al lucrarii Genocidul comunist in Romania si 43-82 din traducerea in limba engleza a volumului I;
– dezastrul economic: pp.34-40 (vol.IV) si 83-95 (volumul in limba engleza);
– „revolutia” cultural-stiintifica: pp.35-43 (vol.IV) si 103-111 (volumul in engleza);
– persecutiile religioase: pp.30-31 (volumul in engleza);
– decaderea politica: capitolele 3-9 (volumul in engleza)
– dubla gandire si „reeducarea” prin tortura: pp.158-280 (vol.IV);
– distrugerea mediului ambiant, demolarea satelor, centrelor urbane si bisericilor: pp.97-109 si 123-131 (volumul in engleza)
In textele la care facem referire mai des, ca si in toate volumele I-IV ale lucrarii Genocidul comunist in Romania, ne-am bazat pe documente de arhiva, pe extrase din presa romaneasca si straina, precum si pe trairea unor evenimente a caror semnificatie le confera valoare de document.
Oare faptul ca este de notorietate publica existenta, in majoritatea familiilor din Romania, a unui sau a mai multor oameni care au indurat ani grei de puscarie politica nu constituie in sine o dovada la fel de valabila ca si un document scris? Sau suferintele teribilelor ierni ceausiste, cand in majoritatea locuintelor din tara temperatura nu depasea cateva grade peste zero, ceea ce a dus la o morbiditate si o mortalitate inspaimantatoare, nu sunt si ele dovezi ale genocidului cumunist? Dar pauperizarea taranilor, carora li s-a furat pamantul – singura lor avere – si au fost siliti, de catre activistii comunisti, sa munceasca in conditii de teroare si infometare? Demolarile a sute de sate, a numeroase centre urbane, a bisericilor si monumentelor istorice de o valoare spirituala inestimabila, nu sunt documente ale suferintelor poporului nostru, sub opresiunea comunista?
Suferintele zecilor de mii de femei care au fost lasate sa moara, de catre militienii si medicii complici la criminala politica demografica a lui Ceausescu, nu reprezinta „documente” vii, cunoscute de noi toti? „Reeducarea” prin tortura permanenta, in cadrul careia mii de tineri au fost ucisi sau mutilati fizic si sufleteste, nu este o cumplita dovada de genocid? Eu insumi port, dupa mai bine de 50 de ani, urmele torturilor la care am fost supus, fiindca am refuzat sa devin tortionar.
Domnule Presedinte, aveti prilejul sa indepliniti un act de dreptate istorica, recunoscand public ororile genocidului comunist din Romania si cerand iertare poporului nostru pentru ceea ce a indurat timp de 45 de ani. Veti fi primul sef de stat al unei tari fost comuniste care isi asuma aceasta initiativa de mare curaj, cu implicatii profunde si de lunga bataie pentru viata natiunii noastre. Va fi una dintre componentele – desigur, nu singura – care ar putea defini destinul istoric al unui mare presedinte.
Dumnezeu sa va dea sanatate, putere, si sa lumineze deciziile pe care le veti lua. Pentru binele tarii.
