Acesta este titlul, daca nu ma insel, al unui roman de Andre Maurois, dar nu aceasta-i problema. Am insa in vedere doi scriitori romani contemporani, al caror destin, cel putin la o prima evaluare, poate parea chiar identic. Cine sunt acestia? Norman Manea si Bujor Nedelcovici. Sunt de o seama, au implinit anul trecut 7o de ani, apartin asadar prin varsta generatiei saizeciste, dar cat s-au aflat in tara au fost umbriti de Breban, Buzura si altii. In Bucuresti au locuit in acelasi cartier, pe langa vechea Opereta, si tot amandoi au avut curajul si demnitatea sa plece din Romania in anii 80, spre sfarsitul acestora.
Spirite antitotalitare, liberale, le-a fost scarba de compromisuri si au ales libertatea. Literatura lor are un pronuntat caracter eseistic. Isi pun deseori probleme de ordin moral, multe din paginile lor sunt construite conform unei fabule cu o anumta teza pentru a demonstra ceva. Realitatea pentru ei este un alfabet de semne pe care il propun cititorului ca sa-l citeasca si sa gaseasca astfel sensul ascuns. Ajunsi insa in Occident, destinele lor si-au pierdut asemanarea. Au continuat sa scrie dar in timp ce Norman Manea s-a incarcat de glorie, Bujor Nedelcovici nu s-a putut apropia de cota colegului sau.
Din cate-mi dau seama, – evident, as putea fi gresit,- nu e vorba aici de valoare. si dupa ce au parasit tara, literatura lor si-a pastrat in linii mari aceleasi caracteristici. Norman Manea a incercat bunaoara intr-un roman ca Intoarcerea huliganului sa recupereze originile neamului sau, sa reinsufleteasca atmosfera Bucovinei de acum 60 de ani, sa inteleaga cumplita urgie abatuta atunci asupra populatiei evreiesti.
Bujor Nedelcovici la randul lui a facut o operatie aproape similara. A vrut sa descompuna un mecanism atat de odios ca acela al Securitatii comuniste, sa descopere toate retelele de turnatori si sa destrame paienjenisul delatiunilor. Coplesit de suferintele tatalui sau, a tinut neaparat sa limpezeasca acest capitol din viata propriei familii, avand constiinta ca printr-o asemenea operatie nu are in vedere doar destinul propriu ci al unei intregi tari.
Cu toate acestea, cum am spus, aprecierea celor doi autori nu este nici pe departe aceeasi. Unul se bucura de mari onoruri, altul de mult mai putine. De ce? Imi pun aceasta intrebare deoarece de-a lungul vremii au mai fost asemenea cazuri. si evident vor mai fi. Nu gasesc decat un singur raspuns: sansa individuala, cifrul destinului personal. Aparent, doi oameni sunt la fel, au aceleasi studii, au parcurs acelasi traseu al formarii umane si profesionale, au intrat in acelasi an la puscarie si s-au eliberat la date apropiate. Cu toate acestea, unul are mult succes, celalalt putin sau deloc. De ce? Asemenea mister contine tot ceea ce-l depaseste pe simplul individ, umbreste capacitatile si performantele sale, este vorba de singuratatea esentiala pe care o marturisesti doar duhovnicului – daca ai asa ceva – si care ti se revelaza doar tie insuti dupa lungi ceasuri de contemplare. si poate nici atunci. Norman Manea si Bujor Nedelcovici, doi scriitori romani contemporani.
