Nu-mi mai aduc aminte la care intelept din antichitate am citit aceste expresii: democratie mediocra, democratie vulgara. Democratia (in greaca veche demos – popor si kratos – putere) este o forma de organizare politica a societatii care are la baza principiul conform caruia puterea apartine poporului. Toti oamenii vad in societatea democratica o societate ideala. Din pacate, concret, practic alaturi de cuvantul democratie nu se pot pune numai adjective frumoase, ci, adesea, mai mult epitete urate, ca expresiile de mai sus. Pentru a avea cu adevarat o societate democratica, cred ca trebuiesc indeplinite doua conditii: poporul respectiv sa fie in stare a naste si barbati pentru istorie, barbati cu simtul onoarei; apoi, cetatenii sa fie si ei in stare a sti sa-i aleaga pe acei barbati cu vocatie istorica.
Democratia are o "fire" sensibila, nu o poti realiza suind pe scaune inalte ale statului insi desacralizati (fireste, in sens metaforic, nu religios), insi stapaniti de demonii simturilor, insi "castrati spiritual" (dupa o expresie a lui Nietzsche), insi murdariti de propriile lor necuratii s.a.m.d.
si ma gandeam… Oare ce adjectiv, ce epitet i se potriveste democratiei noastre de astazi? Cred ca adjectivul "mediocra" este prea bland. Interesele politice imbinate, combinate cu cele personale ale insilor care ajung, prin alegeri democratice, pe jilturile inalte, prostia, vulgaritatea stapanesc atat viata societatii cat si guvernarea tarii. Poate gresesc, dar eu cred ca, deocamdata, la noi, azi, avem o democratie vulgara.
