In zilele de 19 – 20 septembrie 2005, s-au desfasurat, la Mamaia, lucrarile celui de al Xll-lea Congres al Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania – AFDPR, cu participarea unui numar impresionant de mare de delegati din toate cele 43 filiale ale Asociatiei.
In afara cadrului statutar si juridic (OG 26/2000), aceste congrese au pentru noi menirea de a ne readuce impreuna, regasindu-ne in sentimentele profunde care ne leaga, atat prin suferinta, cat si prin lupta pe care continuam sa o ducem impotriva comunismului, dar mai ales ca destin – pentru ca devenim de la un an la altul tot mai putini, fiind supusi acelorasi scadente biologice, dramatic de apropiate.
La incheierea celor doua zile de dezbateri Congresul a dat publicitatii urmatoarea DECLARATIE:
– Supravietuitorii temnitelor si lagarelor de exterminare comunista au satisfactia sa constate ca, in lupta dintre democratie si comunism, a invins democratia. Aceasta inseamna ca oricate greutati intampinam, trebuie sa fim mandri, intrucat suferinta si lupta noastra n-au fost zadarnice.
Comunismul ca sistem politic si ideologic s-a prabusit in Europa, insa urmarile sale, dupa 50 de ani de existenta, continua sa fie infricosatoare, mai ales in tari ca Romania.
Deplin constienta de acest lucru, AFDPR ramane singura asociatie nationala reala si instanta morala care va continua sa ia atitudine impotriva comunismului ca mentalitate si practici. In acest context prezenta atat de numeroasa a securistilor si a activistilor p.c.r., ca si a progeniturilor lor, in posturile cheie din institutiile statului (inclusiv in serviciile secrete) ca si in viata economico-financiara, legati mafiotic prin trecut, coruptie si interese malefice, dauneaza viitorului democratiei.
De aceea, Congresul nostru tine sa-si declare intregul sau sprijin moral pentru integrarea noastra in Uniunea Europeana la termenul stabilit, ca singura cale ce va obliga si va permite in acelasi timp poporului roman sa poata pasi ferm si cu siguranta pe drumul democratiei occidentale si al bunei stari. Numai prin intrarea noastra in NATO si UE vom putea fi impreuna spre a lupta impotriva terorismului, cel mai mare pericol care ameninta pacea si linistea in intreaga lume, ca si cultura, libertatea credintei si civilizatia omenirii.
In acest context, plecand de la convingerea ca intr-o tara in care „daca nu exista justitie, nimic nu este”, Congresul AFDPR tine sa-si afirme toata increderea si speranta in ministrul Justitiei, d-na Monica Macovei, in lupta pe care o duce spre a construi acea justitie curata, independenta cu adevarat si capabila astfel de a savarsi actul de dreptate si de a combate coruptia de tip mafiot din tara noastra. De altfel, conditie esentiala, fara indeplinirea careia nu vom putea intra in Europa.
– Membrii AFDPR sunt constienti ca, prin atitudinea si lupta lor, ei devin tot mai incomozi si nedoriti. Izolarea si marginalizarea noastra a inceput imediat dupa Decembrie 89 si a fost practicata laolalta de Putere ca si de Opozitie. Din pacate nici presa in general nu s-a aratat interesata de lumea nostra, a fostilor detinuti politici, mai ales in ultimul timp.
– Congresul se declara profund dezamagit sa constate ca nici astazi nu exista vointa politica necesara spre a se realiza cel putin acea declaratie solemna prin care sa fie recunoscut, asumat si condamnat genocidul comunist. Asa cum nu s-a dorit cu nici un chip acel proces al comunismului sau o lege a lustratiei. Aceasta ca sa nu mai vorbim de deconspirarea Securitatii. Desi s-au deschis in 2003, printr-o OUG, lucrarile Monumentului National al Rezistentei si Luptei impotriva Comunismului au fost parasite, lasate de izbeliste…
In mod deosebit Congresul AFDPR tine sa condamne faptul ca Puterea actuala n-a recunoscut pana acum ca in Romania exista si o lume a fostilor detinuti politici care s-au impotrivit comunismului. O lume cu problemele sale si care, spre rusinea guvernantilor, se stinge in durere, iar unii chiar in mizerie. Avem in Romania „legi ale recunostintei”, se vorbeste de veterani, numai noi suntem cei care ramanem „ascunsi” undeva in categoria „si altii”, neluati in seama.
In acest context, Congresul nostru tine sa-i intrebe pe Primul ministru ca si pe ministrul de Finante si nu in ultimul rand pe ministrul Muncii, daca nu este strigator la cer ca, in vreme ce fostii nostri calai (din aparatul de opresiune sau justitie) huzuresc cu pensii fabuloase de pana la 60 – 70 milioane lei, ai nostri se sting rand pe rand in tot felul de lipsuri si privatiuni.
– Cat priveste deconspirarea Securitatii, totul a ramas in special pe mana „SRI-ului dlui Timofte”, in care, din pacate, Presedintele Basescu, intocmai altor presedinti, si-a declarat toata increderea, asa cum si presedintii comisiilor parlamentare SRI, in frunte cu acel domn deputat Ionescu Galbeni si, regretabil, astazi dl. Radu Stroe ii felicita si le multumeste acestora pentru activitatea depusa.
Nici unul dintre ei insa nu i-a supus unei probe de foc, cerand transant SRI, ca si celorlalti detinatori de arhive ale Securitatii, macar respectarea Legii 187/1999 (atat de mult mutilata fata de proiectul Ticu). Nici unul dintre acestia n-a analizat si n-a intrebat macar de ce SRI ca si celelalte servicii secrete au devenit fara nici o teama cei care au transformat nevoia unei deconspirari a Securitatii, adica a dreptului la adevar, intr-o odioasa aparare a securistilor, a crimelor lor, folosind in mod sfidator, pentru a acoperi toate acestea, diversiunea, minciuna si secretomania.
De aceea SRI continua sa sfideze si sa-si bata joc de toti cei care au asteptat o deconspirare reala a Securitatii si acel drept inalienabil la adevar. Acum SRI a ajuns pana acolo incat, folosind o ultima diversiune, vorbeste despre o predare masiva a unei parti din arhivele Securitatii. O face insa fara a respecta inventarul real, transmis in 1993 de conducerea SRI Senatului Romaniei, prin act strict secret, si fara ca inainte de orice sa fi predat cartotecile si toate bancile de date ale fostului aparat de opresiune comunist. In situatia creata, le-ar trebui celor de la CNSAS sute de oameni care timp de 10 – 12 ani sa munceasca spre a se reorganiza si pune pe calculator aceste arhive descarcate de-a valma. Ori aceasta demonstreaza inca o data si indubitabil ca Securitatea, prin urmasii sai, tergiverseaza de 15 ani deconspirarea crimelor si faradelegilor savarsite in perioada comunista, adica adevarata fata a comunismului.
SRI a mers pana acolo incat a anuntat cu nerusinare ca 8 km de arhiva trebuie mentinuti in continuare in mare secret, in depozitele sale, intrucat, vezi Doamne, documentele respective ar aduce atingere sigurantei nationale.
Este mai mult ca oricand momentul ca, incepand cu Presedintele Romaniei si sfarsind cu ultimul cetatean cu discernamant din aceasta tara, sa-si puna intrebarea despre ce atingere a sigurantei noationale mai poate fi vorba in cazul documentelor Securitatii, fata de siguranta nationala a statului nostru de drept?
In sfarsit, Congresul nostru isi exprima profunda ingrijorare fata de dezastrele naturale ce s-au abatut asupra tarii, fapt care a determinat filialele noastre ca, din putinul lor, sa stranga suma de 160 milioane spre a ajuta cat de cat pe cei 16 membri ai AFDPR sinistrati in urma inundatiilor.
In incheiere, Congresul AFDPR tine sa transmita felicitarile si multumirile sale, atat colaboratorilor, cat si personal dnei Ana Blandiana si dlui Romulus Rusan, cat si dnei Lucia Hossu-Longin, pentru tot ce au facut si fac, cu atata daruire si talent, pentru a se cunoaste adevarata fata a comunismului. De asemenea, celor ce conduc publicatia aldine (Romania libera) si revista Memoria.
Aceleasi cuvinte le adresam si celor care conduc Alianta Civica ICAR, Asociatia „15 Decembrie”, LADO sau UMRL, care ne-au fost aproape in lupta dusa de noi, cu dorinta de a fi mereu impreuna.
