Nu toate actele de danie fac parte din literatura, cum nu fac parte nici toate scrisorile. Insa dania Teodorei, mama lui Mihai Viteazul, calugarita cu numele de Theofana, este fara indoiala, desi fara intentie, una dintre capodoperele literaturii romane vechi, si e mare mirare ca nu e reprodusa in manuale cu aceasta calitate. Dupa unele informatii, un compozitor din Cluj a pus pe note muzicale acest text deosebit, ce umple de emotie cititorii si ascultatorii sensibili. Dania aceasta este de o mare importanta pentru istoria noastra. si pentru ca uciderea marelui voievod Mihai Viteazul a avut loc in august, ziua 9, anul 1601, am considerat, ca vesnica pomenire pentru ilustrul fiu al Teodorei, ca e bine a fi adusa la cunostinta marelui public induiosatoarea danie de la Cozia in aceasta luna.
"In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin. Eu, roaba Domnului Iisus Hristos, calugarita Theofana, mama raposatului Mihail Voevoda din Teara Romaneasca, vietuit-am vieata acestii lumi, desarta, cum zice si prea mandrul Solomon, desarta desartelor si de toata desarta si inselatoare si furatoare de suflete. si am petrecut lumeste destul, in tot chipul, in vieata mea, pana ajunsu si la neputinta batraneatelor meale si la slabiciunea mea, in svanta manastire, in Cozia, la lacuinta Sfintei Troite si la rapausul raposatului Mircea Voevod. si traiiu de ajunsu, de luaiui si sfantul cin calugaresc, drept plangerea pacatelor meale.
Acus ma ajunse si vestea de sfarsirea zilelor drag fiiului mieu, Mihail Voevod si de saracia doamna-sa si a coconilor domniei lui, prin tari straine. Fuiu de plangere si de suspine, ziua si noaptea. Dupa aceea, cu vrearea si cu ajutoriul Domnului din ceriu si cu rugaciunea cinstitilor parinti, in zi si in noapte, si cu plangerea mea si suspinele saraciei lor din tarile straine, – doara Sventia Lui din naltul ceriului au auzit si S-au milostivit, de i-au scos pre ei din tarile straine in tara de mostenire. si mai vartos, au cugetat la sfanta manastire in Cozia, pentru batrana si jalnica lor maica. si daca se adunara unii cu altii, mare plangere si suspin fu intre ei, de jalea fiu-sau Mihail Voda si pentru saracia lor, ce au patit, prin tarile straine, doamna Stanca si fiu-sau Nicolae Voda si fie-sa Domnita Florica. Fu dupa aceea, intrebare intre ele: cine, cum au petrecut? Grai Doamna Stanca: "Cum am patit noi, maica, sa nu pata nimeni din ruda noastra. Dara Molitva ta, maica, cum ai petrecut?" Maica zise: "Cu mult foc, de moartea fiu-meu si de jalea Domniilor voastre; iar de catre svanta manastire am har dragului Domn din ceriu si multumesc parintilor din svanta manastire, pentru pace, rapaus si cautare de molitvele lor".
Multumim si noi molitvelor lor, pentru molitva ta, caci ai avut cautare de ei". Zise maica Theofana: "Pentru aceea, featele meale, am fagaduit svintei manastiri doua sate din Romanati, Frasinetul si Studenita, pentru sufletul raposatului Mihail Voda si pentru sanatatea fiu-sau Nicolae Voda si pentru pomeana noastra si a tot neamului nostru, sa fim pomeniti la toate sfintele pomelnice si la dumnezeiasca liturghie". Domnia lor zisera: "Noi bucuroase, cum ti le-au dat raposatul Mihail Voda, volnica esti. Fie date si de noi si de Nicolae Voda si de tot neamul nostru in vecie, pentru pomeana, ca sa aibi molitva ta si de aici inainte mila si cautare, pana la moarte, de molitvele lor".
Eu, calugarita Theofana, am dat doua sate ce sunt mai sus scrise, sfintei manastiri, cu toate hotarele, pentru pomeana de vecie. Iar cine se va ispiti, de ruda mea, sau alti straini, sa strice pomeana mea, de la sfanta manastire, ce am dat eu de buna voie, aceia sa fie blestemati de 318 parinti, ce au fost in Nicheia. si marturie am pus: parintele episcopul Efrem din Ramnic, si ai lui calugarei, si proegumenul Onufrie, si Veniamin proegumenul, si egumenul Theodor din Cozia, cu tot saborul, si Balea Spatarul, Dumitrache Vistierul, Mihu Negutatorul, Stan Borcoiul, Patru Parcalabul, Barbu Postelnicul.
Am scris aceasta carte, in sfanta manastire, in Cozia, eu calugarul Gavril Lotru de la schit, in zilele lui serban Voda, anul de la Adam 7111 (1602), luna Noiemvrie 8 zile".
Doamna Teodora, din Targul de Flori, pe atunci capitala judetului Ialomita, a fost sora cu Iane Cantacuzino, inalt dregator la Constantinopol si apoi ban al Craiovei. A fost inmormantata in pridvorul Manastirii Cozia, langa mormantul altui domnitor al Tarii Romanesti, Mircea cel Batran, in anul 7114 de la Adam, adica 1605 – 1606 de la Hristos. Piatra de mormant i-a fost pusa de nepotii ei, Florica si Nicolae Patrascu.
