De 9 mai am tot auzit pe actualii oameni politici romani vorbind despre tripla semnificatie aniversativa a acestei zile pentru tara noastra. "Ziua Europei" este o realitate caci in 1950, la 9 mai, Robert Schuman, ministrul Afacerilor Externe al Frantei chema Germania, mai ales, dar si alte state europene occidentate sa-si puna in comun productia de carbune si otel, asezand astfel piatra de temelie a viitoarei U.E. Poate ca, pe vremea sa, nici Schuman nu-si inchipuia ce urmari va avea proiectul incat Uniunea Europeana sa constituie o realitate si de 9 mai sa fie sarbatorita Ziua Europei.
Celelalte doua semnificatii pentru tara noastra a zilei de 9 mai, anume proclamarea independentei si victoriei contra Germaniei naziste, nu reprezinta decat doua clisee revolute din timpul dictaturii comuniste. Intr-adevar, in sedinta speciala a Adunarii Deputatilor, premierul liberal I.C. Bratianu si apropiatii sai aranjasera ca deputatul Nicolae Fleva sa interpeleze guvernul asupra atitudinii sale fata de bombardarea malului romanesc al Dunarii de catre turci, in urma prezentei trupelor ruse pe teritoriul romanesc, acestea indreptandu-se spre sud. Conventia romano-rusa privind statutul trupelor ruse pe teritoriul Romaniei si participarea trupelor romane la razboi pentru cucerirea independentei fusese semnata cu un an inainte.
La interpelarea lui Fleve, Mihail Kogalniceanu, ministru de Externe, a raspuns cu un lung discurs in care a sustinut ca intre Principatele Romane si Imperiul Otoman a existat intotdeauna o relatie speciala dar niciodata romanii nu au fost vasalii Sublimei Porti. "Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suveranul nostru", a sustinut Kogalniceanu exagerand in mod deliberat realitatea istorica. "Insa era ceva – a continuat barbatul de stat roman – erau niste legaturi suigeneris, niste legaturi care erau slabe, cand romanii erau tari si tari cand romanii erau slabi". "De aceea – a conchis Kogalniceanu – eu nu am nici o indoiala si frica de a declara ca noi suntem o natiune libera si independenta". De ce s-a ajuns la amintita interpelare a lui Fleva, provocand discursul lui Kogalniceanu tocmai in seara de 9 mai? Deoarece in ziua urmatoare, 10 mai, sarbatoare legala, ce marca depunerea juramantului, pe Constitutia tarii, in 1866, a noului principe Carol I, acesta sa fie salutat, in 1877 tot de 10 mai, de catre membrii guvernului si reprezentanti ai Parlamentului drept domn al Romaniei independente. Din partea delegatiei prezente la Palat, cuvantul de salut l-a rostit C.A. Rosetti, in calitate de presedinte al Adunarii Deputatilor. In aceeasi zi de 10 mai Senatul (exista si pe atunci sistemul bicameral) a votat o rezolutie asemanatoare. Prin urmare ziua independentei Romaniei nu a fost 9 ci 10 mai.
Acest adevar istoric nu a fost contestat nici de comunistii din Romania, nici de guvernul Petru Groza, nici de ocupantii sovietici pana la abdicarea fortata a regelui Mihai, sub amenintare si santaj, la 30 decembrie 1947. De abia in 1948 a inceput sa se aniverseze proclamarea independentei in ziua de 9 mai. A mai fost sarbatoare legala un an sau doi apoi totul a fost dat uitarii.
Nimeni nu cere actualilor oameni politici, cu exceptiile de rigoare, niste semidocti care in viata lor nu au pus mana pe o carte de istorie, sa cunoasca toate subtilitatile din 1877, mentionate mai sus. Inainte de a se fi pronuntat ar fi trebuit insa sa se documenteze. Prea complicat. Ar fi putut cel putin sa intrebe pe cei avizati. Nu-i nici o rusine, cand nu stii sau nu esti sigur pe ceva sa intrebi. Cum sa faca actualii nostri oameni politici asa ceva. si-ar pierde prestigiul de politicieni a tot suficienti chiar daca in sedintele de plen ale Camerei Deputatilor sau Senatului nu stiu adesea ce au votat, dupa cum i-au surprins uneori jurnalistii. De aceea e mai simplu sa preia vechi clisee comuniste despre Ziua Independentei pe care le-au invatat la scoala sau sa asculte ce le soptesc vechii activisti P.C.R., prezenti cam prin toate partidele dar, mai ales, in P.S.D.
In ceea ce priveste "a treia" semnificatie a zilei de 9 mai, anume aniversarea victoriei "aliatilor" asupra Germaniei naziste, oamenii nostri politici, desi Romania este membra N.A.T.O. si U.E., privesc spre Moscova.
In 1945, Germania nazista a capitulat in fata trupelor anglo-americane, comandate de generalul Eisenhower, care eliberasera Franta si invadasera teritoriul german, in ziua de 8 mai. Reconcilierea franco-germana a intrat de mult in istorie. La ultimul summit N.A.T.O., reprezentantii statelor s-au intrunit mai intai la Strasbourg apoi, peste Rin, la Kehl, pentru a marca astfel unitatea franco-germana si a intregii Organizatii a Atlanticului de Nord.
La 9 mai 1945 s-a semnat in Potzdam doar capitularea Germaniei in fata Uniunii Sovietice.
Spre deosebire de ceea ce s-a petrecut anul acesta la Strasbourg si Kehl, la Moscova, de 9 mai, aceeasi parada militara amenintatoare, ca si in trecut, cu singura deosebire ca, in tribuna oficiala se aflau, in locul lui Stalin si Beria, Medvedeev si fostul K.G.B.-ist Putin. Iar noi, desi tara este membra N.A.T.O. si U.E. aniversam victoria contra Germaniei hitleriste si in prezent "à la russe". De ce? Datorita tembelismului clasei noastre politice, interesata doar de scaunul din Parlament si de traficul de influenta pentru o imbogatire cat mai rapida, cat e timp caci nu se stie ce va urma. Vae Romaniae!
