30 C
București
duminică, 21 iulie 2024
AcasăSportAtletismCarada, fondatorul BNR

Carada, fondatorul BNR

S-a născut la Craiova la 29 noiembrie 1836, descendenţa sa fiind atestată de existenţa unei vechi familii boiereşti originară din judeţul Vâlcea, satul Slăviteşti. Încă din anii tinereţii a înţeles rosturile şi sensurile spre care se îndrepta societatea în care trăia. Când a izbucnit Revoluţia română de la 1848 Eugeniu Carada avea doar 12 ani, dar a fost marcat de cele întâmplate atunci.

S-a situat în plan politic alături de Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti, pe poziţiile liberalismului radical, combătându-i pe conservatori, „ciocoii”, cum mai erau nu¬miţi la jumătatea secolului al XIX-lea marii proprietari de pământuri şi oamenii politici înregimentaţi într-un partid tradiţional, cel al marilor latifundiari.

În ianuarie 1859, în timpul Unirii, Eugeniu Carada dovedise o atitudine comba¬tivă faţă de conservatori. Se va implica activ în demersurile diplomatice româneşti de tatonare a autorităţilor şi personalităţilor franceze cu privire la atitudinea lor faţă de înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza şi aducerea principelui Carol pe tronul României. În 1870 însă, poziţia lui Carol I devenise şubredă din cauza afacerii Strousberg, deoarece domnitorul intervenise în concesionarea unor căi ferate favorizând capitalurile care aparţineau mai multor principi germani. Într-o asemenea conjunctură, atitudinea antidinastică a lui Eugeniu Carada îmbracă forme extreme, liberalii radicali pronunţându-se pentru înlăturarea domnitorului.

A fost de asemenea unul dintre activii întreprinzători ai vremii sale. În 1873 era cunoscut în Bucureşti şi în postura de proprietar al unui depozit de vinuri. Ion C. Brătianu vindea licori de calitate şi ţuică de apreciat din podgoria lui de la Măgura, dar şi cantităţi de unt proaspăt de la Florica spre depozitul al cărui proprietar era Eugeniu Carada.

La 13 decembrie 1873 începe să funcţioneze din iniţiativa lui Ion C. Brătianu, unul dintre fon¬datori, Societatea de asigurare „UNIREA”. Printre cei care au subscris la formarea capitalului „UNIRII” se număra printre alţi acţionari şi Eugeniu Carada, cu suma de 5.000 lei.

În 1875 s-a constituit Partidul Naţional Liberal, care a impulsionat atât viaţa politică precum şi pe cea economică a României. Foarte receptivi la situaţia internaţională creată în acest colţ de lume al Europei, Eugeniu Carada şi C.A. Rosetti publică o broşură cu titlul „România şi politica germană în Orient”, o mărturie a ancorării celor doi publicişti în istoria acelui timp plin de zbucium pentru ţara noastră în căutarea obţinerii neatârnării statale. Eugeniu Carada şi alţi liberali stăteau în spatele scenei politice pe care evolua Partidul Naţional Liberal; ei alcătuiau aşa numita „OCULTĂ”.

Finanţist de talie europeană

Rolul lui în constituirea sistemului bancar românesc este ilustrat de reputatul economist al neoliberalismului autohton, Ştefan Zeletin, autor al unei cărţi apărute despre această doctrină în 1927. „Oa¬menii care s-au făcut răsunetul nevoilor economico-sociale din perioada noastră de renaştere naţională sunt re¬prezentaţi îndeosebi prin aceste trei figuri: I. Brătianu, Eugeniu Carada şi Emil Costinescu (…)”. Om de o desăvârşită corectitudine şi de o verticalitate morală exemplară, Eugeniu Carada şi-a concentrat întreaga energie şi pricepere organizării şi funcţionării Băncii Naţionale la cei mai înalţi parametri ai vieţii noastre financiare. Nu a acceptat să fie guvernator al prestigioasei instituţii al cărei ctitor a fost.

După instaurarea dualismului austro-ungar, care a înrăutăţit situaţia politică şi viaţa publică a românilor din Transilvania, Eugeniu Carada publică numeroase articole în „Românul” în care subliniază nelegalitatea noii organizări a monarhiei habsburgice şi nocivitatea acesteia pentru împlinirea aspiraţiilor legitime ale naţionalităţilor din monarhia bice¬fală, inclusiv pentru români. În 1877 Eugeniu Carada s-a deplasat în Transilvania la sugestia lui Ion C. Brătianu pentru a facilita aducerea la comanda armatei române a doi militari foarte capabili: generalul Traian Doda şi colonelul David Urs, prezenţa lor în România constituind un semnificativ gest al solidarităţii de neam de pe ambele versante ale Carpaţilor. Curtea imperială a refuzat însă celor două cadre militare competente cooptarea lor la conducerea armatei române. După constituirea Băncii Naţionale a României în 1880, Eugeniu Carada şi Emil Costinescu vor stabili contacte şi purta discuţii cu finanţiştii şi conducători de bănci transilvăneni pe marginea unor teme cu un evident caracter economic de interes comun dar care aveau şi conotaţii politice. Eugeniu Carada, P.S. Aurelian, Spiru Haret şi Emil Costinescu vor întreţine strânse relaţii de colaborare cu reprezentanţi de marcă ai transilvănenilor, bucovinenilor şi bănăţenilor reuniţi în „Asociaţia pentru literatura română şi cultura poporului român” şi în „Liga culturală”.

Amurgul unei vieţi pline de împliniri

După moartea lui Ion C. Brătianu de care fusese atât de strâns legat întreaga sa viaţă, Eugeniu Carada s-a apropiat şi s-a ataşat de fiul acestuia, Ionel, cel care va juca un rol tot mai important în revigorarea Partidului Naţional Liberal în primul deceniu al secolului XX. Devine un colaborator de nădejde al lui Ion I.C. Brătianu, pe care îl primea cu multă bucurie în locuinţa sa din Bucureşti şi, la rându-i, îi întorcea vizitele cu o punctualitate şi cu o regularitate remarcabile: o singură zi pe săptămână, ziua ca şi ora vizitelor fiind întotdeauna aceleaşi.

Nu a dorit în nici un chip să ocupe funcţii importante în stat sau în PNL, în calitate de deputat, senator sau ministru. A încetat din viaţă la Bucureşti în ziua de 10 februarie 1910. Se spune că în momentul când cortegiul funerar a trecut prin faţa Palatului regal, Carol I l-a salutat dând onorul celui care trecut în veşnicie contribuise cu un devotament fără margini la progresul României. Eugeniu Carada a fost înmormântat la cimitirul Sineasca din Craiova, acolo unde se născuse şi îşi petrecuse anii copilăriei.

În memoria contemporanilor săi…

Despre viaţa şi faptele lui meritorii puse altruist în serviciul ţării au scris destui dintre cei care l-au cunoscut şi apreciat aşa cum se cuvine.
Nicolae I. Pillat, nepotul lui Ion C. Brătianu, i-a alcătuit un portret plin de căldură şi culoare: „Eugeniu Carada, contemporan cu bunicul meu, era cel mai apreciat prieten al familiei (…) Cu suflet de revoluţionar, extrem de patriot, a participat la toate marile mişcări politice din România. Îl respectam îl adoram, dar mai ales îl iubeam.” El s-a implicat nemijlocit în realizarea statuilor ridicate pentru cinstirea memorie lui Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti din centrul Capitalei, a monumentului pompierilor din Dealul Spirii şi a contribuit personal la ridicarea statuii Libertăţii din Ploieşti şi la o exemplară operă de caritate din Bucureşti: Aşezământul pentru nevăzători din cartierul Vatra Luminoasă.

…Dar şi a prosperităţii

Pentru cinstirea memoriei fondatorului Băncii Naţionale a României la 27 februarie 1924 a fost inaugurat un bust al lui Eugeniu Carada în faţa sediului cunoscute instituţii. Lucrarea, operă a sculptorului francez Ernest Dubois, contribuia prin text, bust şi basoreliefuri la evocarea lui Eugeniu Carada. În 1948 lucrarea respectivă a dis¬părut pentru totdeauna, această operă artistică şi documentară căzând prada delirului devastator al distrugerilor demenţiale ordonate şi aplicate de regimul represiv comunist.

 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă