1076: Sinodul de la Worms: Regele german Henry IV obţine revocarea Papei Gigore VII. Marchează începutul unei perioade de înfruntări şi război pentru determinarea puterii regale (laice) de a face numiri în poziţii ce făceau parte din ierarhia bisericească.
1458: Matei I Corvin este ales rege al Ungariei
1639: Este constituită oficial colonia Connecticut
1656: Păşeste pe pământ american primul şi ultimul evreu ce va fi acuzat de blasfemie în colonia Maryland
Dr. Lumbrozo, un evreu din Lisabona care emigrase în colonia britanică Maryland, a reprezentat primul şi ultimul evreu din Maryland (azi stat din SUA) care să fi fost acuzată şi judecată pe baza credinţelor religioase, mai precis acuzată pentru blasfemie. El a fost de altfel şi prima persoană de religie iudaică înregistrată ca doctor în colonia Maryland.
O lege cunoscută sub numele de «Toleration Act» emisă în 1649, prevedea ca toţi cei care “….îl blasfemiază pe Dumnezeu….sau neagă existenţa Domnului Nostru Isus Hristos, sau care vor nega Sfânta Treime….vor primi pedeapsa cu moartea şi li se va confisca întreaga avere .. “
Episodul acuzării de blasfemie a Dr. Lumbrozo a avut loc în 1658, în contextul disensiunilor crescânde dintre puritanii şi catolicii stabiliţi pe teritoriul Marylandului, divergenţe care au fost rezolvate inclusiv prin forţă.
Lumbrozo a fost graţiat cu ocazia celebrării alegerii lui Richard Cromwell ca Lord Protector al Angliei. Câţiva ani mai târziu, documentele vremii îl plasează pe doctorul Lumbrozo membru într-un juriu şi posedând toate drepturile unui cetăţean englez.
Evreii din Maryland obţin abia în 1823 dreptul la libertatea credinţei, dar nu se mai cunoaste niciun alt caz în care un evreu să fie acuzat şi/sau condamnat ca blasfemiator după cazul doctorului Lumbrozo.
1839: Charles Darwin este ales membru al Societăţii Regale
1859: “Mica Unire” – Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor şi în Ţara Românească
Convenţia de la Paris din 1858, adoptată de marile puterile europene, prevedea, printre altele:
– adoptarea denumirii de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fiecare având propriile institutii
– înfiinţarea de instituţii comune (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, armata, Comisia Centrală de la Focşani) păstrarea autonomiei, sub suzeranitatea Porţii şi sub protecţia celor şapte puteri semnatare ale Convenţiei (Franţa, Rusia, Anglia, Prusia, Sardinia, Austria şi Înalta Poartă Otomană)
Citeşte şi: Cine este aristocratul francez care a lansat ideea Unirii Principatelor
Nicăieri în textul Convenţiei nu se stipula faptul că domnii celor doua Principate trebuie să fie persoane separate. Pe 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă din Moldova îl alege în unanimitate domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naţionale”.
Pe 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Ţării Româneşti acceptă în unanimitate propunerea deputatului Vasile Boerescu de a-l alege tot pe Alexandru Ioan Cuza.
Citeste şi: Cum a pregatit Vasile Boerescu proclamarea independenţei României
Citeşte şi: Hotel Concordia: Clădirea în care s-a nascut România modernă
Se înfăptuia astfel „Mica Unire”, noul domnitor fiind legitimat popular cu ocazia manifestaţiei prilejuite de sosirea sa în capitala munteană.
Citeşte şi: Cine a fost cu adevărat Alexandru Ioan Cuza
Austria şi Imperiul Otoman recunosc starea de facto abia în septembrie 1859, cu ocazia celei de-a treia şedinţe a Conferinţei de la Paris. Măsurile energice de unificare a aparatului de stat luate de Alexandru Ioan Cuza, reacţia pe măsură a celor două Camere şi a guvernelor ce s-au succedat, precum şi atitudinea favorabilă a majorităţii Marilor Puteri garante (ale prevederilor Convenţiei de la Paris) şi-au facut în cele din urma efectul, Poarta emiţând în 1861 un nou firman.
Principatele Unite încep să se numească România odata cu adoptarea Constituţiei din 1866.
1862: Bucureşti devine capitala oficială a României
1864: Este promulgată Legea privind înfiinţarea Curţii de Conturi din România, având ca atribuţie principală verificarea şi controlul administrării şi utilizării banilor publici
1892: Misionarii francezi îi atacă pe misionarii britanici – Bătălia de la Mengo, Uganda
1900: Începe al doilea Război al Burilor
1900: Se înfiinţează Clubul de Badminton de la Newcastle, Marea Britanie – cel mai vechi club de badminton din lume
1901: Se joacă primele meciuri din Liga Americană de Baseball
1918: Republica Democrată Moldovenească îşi proclamă independenţa
Iniţial, Republica Democratică Moldovenească, înfiinţată pe teritoriul fostei gubernii ţariste Basarabia prin proclamaţia Sfatului Ţării din 2 decembrie 1917 şi în contextul revoluţiei bolşevice din noiembrie 1917, a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale.
Anarhia ce a precedat războiul civil din Rusia s-a manifestat şi pe teritoriul noii republici, conducătorii acesteia solicitând iniţial sprijinul armatei ruse de pe frontul românesc, conduse de Generalul Scerbacev.
Imposibilitatea acestuia de a acorda ajutor autorităţilor moldoveneşti i-a determinat pe cei din urmă să solicite sprijin românesc astfel că, în ianuarie 1918, armata română intră în Basarabia şi pătrunde în Chişinău pe 13 ianuarie.
Sfatul Ţării din Basarabia, întrunit în şedinţă solemnă în 24 ianuarie 1918, votează în unanimitate şi proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, pas important ce precede Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Primul ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu, fiind reconfirmat preşedinte Ion Inculeţ.
Citeşte şi: Cine este Ion Inculeţ, cel care a unit Republica moldovenilor cu România
1924: Orasul Sankt Petersburg este redenumit Leningrad
1939: Cel mai devastator cutremur din istoria statului Chile
Cu o magnitudine de 8.3 pe scara Richter, este cutremurul în urma căruia sa înregistrat cel mai mare număr de victime (30000 de morţi) în Chile.
Primul lovit de cutremur a fost oraşul Chillan, unde sau prăbuşit circa 3500 de case (practic jumătate din oraş). Două minute mai târziu (la ora 23:35, ora locală), a fost lovit oraşul Conception unde au fost complet distruse circa 95% din locuinţe.
Prin comparaţie, Marele Cutremur Chilian din 1960 este cel mai mare cutremur înregistrat pe seismograf si a avut o magnitudine de 9.5, făcând undeva între 2500 şi 6000 de victime (cifrele variază de la o sursă la alta).
Cel mai devastator cutremur al secolului XX este considerat cel din Tangsan (1976), provincia Hebei, China, când au murit între 240 si 655 de mii de oameni.
1943: Hitler ordona trupelor nemţeşti de la Stalingrad să lupte până la moarte
1946: Prima rezoluţie a Adunării Generale a Naţiunilor Unite prevede înfiinţarea Comisiei Naţiunilor Unite pentru Energie Atomică
1958: Prima fuziune nucleară realizată în laborator, prin încălzirea a doi atomi la 100 milioane de grade
1960: Insurecţia din Alger împotriva preşedintelui francez Charles de Gaulle şi a celei de-a Cincea Republici
Moment în cadrul Războiului Algerian de Independenţă (sau Revoluţia Algeriană), cunoscut sub denumirea de Săptămâna Baricadelor. Războiul dintre Franţa şi colonia franceză sa finalizat în 1962, odată cu declararea independenţei Algeriei.
1962: Jackie Robinson devine primul afroamerican inclus în Baseball Hall of Fame
1972: Shoichi Yokoi este descoperit în jungla Guam-ului
Este unul din ultimii trei soldaţi japonezi găsiţi după terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Doi ani mai târziu, au fost descoperiţi Hiroo Onoda (în Filipine) şi Teruo Nakamura (în Indonezia).
Citeşte şi: A murit soldatul japonez care a luptat încă 30 de ani după încheierea celui de al Doilea Război Mondial
Shoichi Yokoi a murit în urma unui infarct la varsta de 82 de ani (în 1997) şi a fost inmormântat în cimitirul din Nagoya.
Piatra de mormânt ce i-a fost pusă la căpătâi a fost aceeaşi pe care o comandase iniţial mama sa în 1955, atunci când a fost declarat oficial mort.
Citeste şi: Trecuţi la cele veşnice cu bilet de voie
Grota în care a supravieţuit vreme de aproape 28 de ani a fost distrusă ulterior descoperirii sale de un taifun. Pe locul acesteia a fost reconstruit un adapost cunoscut sub numele de «Grota lui Yokoi» care constutuie astăzi atracţie turistică.
1978: Satelitul sovietic Kosmos 954 se prăbuşeşte
Satelitul Kosmos 954 a fost lansat pe 18 septembrie 1977 de pe Cosmodromul Baikonur şi a manifestat o serie de disfuncţionalităţi încă de la lansare. Autorităţile sovietice au declarat că reactorul nuclear al satelitului, ce conţinea Uraniu-235, ar fi ars în atmosferă, fără a provoca vreun fel de daune sau emisii radioactive la nivelul solului.
Locul şi momentul exact al prăbuşirii nu puteau fi decât aproximate cu marjă largă de eroare, ceea ce a provocat la vremea respectivă mare ingrijorare, mai ales în Statele Unite. La reintrarea în atmosferă, satelitul s-a rupt în sute de bucăţi, unele din ele de dimensiune relativ mare, în vreme ce o parte a Uraniului-235 conţinut de reactorul nuclear a fost ejectat în atmosferă, contaminând întreaga structură pe măsura ce se apropia de pământ.
În cele din urmă, majoritatea bucăţilor satelitului au ramas intacte la reintrarea în atmosferă şi s-au prăbuşit pe teritoriul Canadei, iar substanţa radioactivă ajunsă la sol (cea mai mare parte a reactorului a supravieţuit şi ea reintrării în atmosferă) a contaminat un teritoriu de 370 de mile lungime, cuprins între lacurile Great Slave şi Baker din aşa-numitele Teritorii de Nord-Vest canadiene şi Alberta şi Saskatchewan, adică o suprafaţă de 124000 km2. Deşi satelitul s-a prăbuşit într-o zonă relativ puţin populată, nivelele de radiaţii erau ridicate.
Prăbuşirea satelitului şi imposibilitatea determinării cu acurateţe a traiectoriei descendente şi a punctului de impact au demonstrat cercetătorilor şi nu numai cât de periculoasă ar fi putut fi situaţia în cazul în care locul impactului ar fi fost în interiorul unei zone intens populate. Kosmos 954 nu este singurul satelit nuclear rusesc prăbuşit ; cinci ani mai târziu, pe 23 ianuarie 1983, un alt satelit al programului RORSAT, Kosmos 1402, reintra în atmosferă pe o traiectorie descendentă şi se prăbuşea câteva zile mai târziu în Oceanul Indian.
Canada a solicitat oficial URSS-ului să plătească costurile curăţării zonei (6 milioane de dolari), din care URSS a plătit în cele din urmă doar aproximativ jumatate.
În ciuda eforturilor de curăţare a deşeurilor radioactive, nu au fost recuperate decât aproximativ 1% din bucăţile radioactive din satelitul Kosmos 954, care au rămas în tundra îngheţată din Canada, asteptând să fie gasite de vreun ghinionist călător prin acele locuri.
1986: Naveta Voyager 2 efectuează primul zbor pe orbita lui Uranus, la o distanţă de 81,953 km şi descoperă noi sateliţi ai planetei
1989: Este raportat primul caz de SIDA transmis prin sex oral de tip heterosexual
1993: Jurnalistul şi scriitorul turc Uğur Mumcu este asasinat la Ankara de o bombă plasată intr-un autovehicul
2011: Lara Giddings devine prima femeie Prim-Ministru a statului australian Tasmania
2013: Cercetătorii de la Institutul European de Bioinformaţii reuşesc pentru prima oară în istorie să utilizeze fragmente de DNA pentru stocarea de date (text şi audio), redate apoi cu acurateţe de 99.99%
NASTERI FAIMOASE
76: Împaratul Roman Hadrian
1705: Farinelli, cântăreţ italian
Pe 24 ianuarie 1705 se naşte Carlo Maria Michelangelo Nicola Broschi, ce avea să devină – sub numele de Farinelli – una din cele mai mari voci ale operei mondiale şi probabil cel mai celebru «castrato» din istoria muzicii.
Castrarea a fost folosită încă din antichitate pentru atingerea unor performanţe vocale deosebite de către bărbaţi.
Având în vedere că Biserica Catolică interzicea femeilor să cânte în interiorul lăcaşelor de cult dar că multe din imnurile bisericeşti necesitau note înalte, soluţia găsită a fost utilizarea castraţilor. Bula papală din 1589, emisă de Papa Sixt al V-lea, a aprobat oficial angajarea castraţilor în corul Bisericii Sf. Petru, deşi castraţii cântau demult în corurile bisericeşti din alte orase italiene precum Ferrara sau Neapole.
De altfel, în Italia secolelelor XVII- XVIII, erau castraţi anual circa 3000-5000 de copii, în ciuda riscurilor ridicate pe care le presupunea operatia efectuată cu mijloace rudimentare, de cele mai multe ori efectuate de bărbieri şi sub diverse pretexte medicale (amputarea deliberată nu era permisă de biserică).
Farinelli a fost castrat – se pare că din motive de insecuritate financiară – după moartea tatălui său în 1717. Copiii provenind din familii sărace şi care dovedeau de mici calităţi vocale deosebite erau de obicei castraţi în jurul vârstei de 7-8 ani, sperându-se astfel că succesul ulterior va asigura traiul zilnic al familiei. Boschi este astfel unul din puţinele cazuri de copii ce nu proveneau din familii neapărat sărace (tatăl său era un om politic relativ important).
Un adevărat «superstar» al secolului XVIII, cel supranumit Farinelli ajunge, la 32 de ani şi în culmea gloriei, cântăreţul oficial al curţii regelui Spaniei de atunci, Filip al V-lea. În ultimii ani ai vieţii, s-a retras la Bologna, dedicându-se operelor de caritate.
Cântăreţii castraţi au început să piardă treptat din popularitate, în parte şi ca urmare a faptului că în 1790 s-a acordat femeilor dreptul să cânte în biserică. Au existat numeroşi oponenţi ai practicii castrării, printre ei Voltaire şi Rousseau care o considerau impotriva naturii şi, în cele din urmă, aceasta a fost interzisă în Italia în 1870. Ultimul castrato cunoscut – Alessandro Moreschi – a încetat din viaţă în 1922.
1712: Frederic cel Mare, Rege al Prusiei
1732: Pierre Beaumarchais, figură complexă a istoriei franceze, muzician, ceasornicar, spion, publicist, horticultor, inventator şi politician, revoluţionar pe două continente (european şi american). A scris libretele pentru opere celebre precum Bărbierul din Sevilla şi Nunta lui Figaro.
1746: Gustav al III-lea al Suediei, rege suedez
1864: Marguerite Durand, actriţă, jurnalistă şi activistă franceză
1916: Rafael Caldera, al 36-lea preşedinte al Venezuelei (d. 2009)
1941: Neil Diamond, compozitor, chitarist şi cântăreţ american
1961: Nastassja Kinski, actriţă germano-americană
1968: Mary Lou Reton, gimnastă americană, a învins-o pe Ecaterina Szabo în finala la individual compus de gimnastică din cadrul Jocurilor Olimpice de Vară de la Los Angeles (1984)
DECESE CELEBRE
41: Caligula, Imparat Roman (n. 12)
1920: Amedeo Modigliani, pictor şi sculptor italian
1955: Henry Potter, jucător american de golf
1965: Winston Churhill, Prim-Ministru al Marii Britanii
Churchill este o figură proeminentă a Celui De-al Doilea Razboi Mondial, şi unul din participanţii la Conferinţa de la Yalta, în cadrul căreia s-au stabilit sferele de influenţă ce aveau să definească mai târziu soarta ţărilor din Europa Centrală şi de Est.
Lui Churchill i se atribuie un faimos petec de hârtie, pe care erau mâzgălite nişte procente, document descoperit într-o arhivă din Germania şi cunoscut sub denumirea de Acordul asupra procentelor sau Documentul obraznic (Naughty document). Propunerea lui Churchill a venit în contextul vizitei pe care a făcut-o la Moscova în octombrie 1944.
Se spune că atunci cand i-a înmânat lui Stalin hârtia, Churchill ar fi spus : «Acesta este mai degrabă un document obraznic. Americanii ar fi şocati dacă ar vedea cât de crud am pus problema». (This is rather a naughty document. The Americans would be shocked if they saw how crudely I have put this). Tot legenda spune că Churchill a considerat că e mai bine să distrugă hârtia, dar Stalin i-ar fi spus să o păstreze.
1983: George Cukor, regizor merican
1989: Ted Bundy, criminal în serie american
