Controversatul Iosif Constantin Drăgan a publicat o lucrare despre călugărul Dionisie Exiguul, pe care tracomanul a încercat să-l prezinte drept român, într-o epocă în care poporul nostru încă nu era format.
Stabilit la Milano încă din tinereţe, adică imedat după ce a absolvit Dreptul la Bucureşti, Iosif Constantin Drăgan a vădit mare pasiune şi pentru de istorie, fiind, pe acest teren, autor de eseuri şi al revistei ,,Noi tracii” (n.r. – extrem de controversată în mediul ştiinţific, care susţine teorii considerate drept aberaţii de către istoricii de profesie), dar şi iniţiatorul editurii denumită ,,Nagard” (adică Drăgan, scris invers), iar când considera că este cazul, tipărea la Roma revista ,,Europa”, strâns ancorată în evenimentele istorice majore în era împlicată şi ţara noastră. Aşa se face că Iosif Constantin Drăgan ne-a lăsat şi o mărturie care, pur şi simplu, m-a copleşit de emoţie. Iată textul său: ,,După cum se ştie, prima universitate din Europa a fost înfiinţată de Platon sub numele de Academia, în anul 368, înainte de Cristos, iar a doua de către Aristotel, în anul 342, sub numele de Lyceum. Apoi, marele scriitor Cassiodorus, fost prim-ministru al Italiei de atunci, sub Tedoric, împreună cu prietenul său stimat, admirat şi apreciat, monseniorul Dionisie Românul de la Constanţa (…) au luat iniţiativa creării primei universităţi din Italia, şi anume Vivarum, astăzi Squillance în Calabria, pe moşia ministrului.
Dionisie al nostrum – filosof, poliglot, om de mare tact, ştiind să se adapteze în conversaţiile sale, fie unui rege, la palat, fie unui păstor într-o colibă, era însă şi mare teolog şi astronom şi poseda latina şi greaca. Însărcinat de Vatican să calculeze datele Paştilor pe nouăzeci şi nouă de ani înainte, el a propus, la terminarea acestor calcule, începerea unei noi epoci.
Aceasta se întâmpla în anul 1279 de la fondarea Romei, devenit apoi anul 526 A.D. (Anno Domino…(…)) Astfel că printr-o bulă papală emisă în decembrie 531, sau printr-o simplă recomandare către împăraţii şi regii creştini, dar şi către popor, s-a cerut tuturora să socotescă de atunci înainte – până în zilele noastre, anii începând de la naşterea lui Cristos… Aşa se face că românii au ajuns să aibă o contribuţie însemnată la cultura şi civilizaţia europeană, precum şi a lumii întregi”, concluzionează I.C. Drăgan.
