In aceasta toamna se implinesc 50 de ani de la moartea marelui jurist si istoric Andrei Radulescu. S-a nascut in anul 1880, intr-o veche familie de mosneni, in satul Chiojdeanca, judetul Prahova. In 1894, parasea casa parinteasca pentru a invata la Liceul "Petru si Pavel" din Ploiesti. In anul 1900, in clasa a VI-a de liceu, sustinea prima sa conferinta, cu titlul "Noi in 1900". Apoi, incheind studiile universitare cu "magna cum laudae", Andrei Radulescu si-a inceput cariera de magistrat, care l-a dus la functia de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si la aceea de presedinte al Academiei Romane. Din functia de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost silit sa demisioneze de catre generalul Ion Antonescu, in septembrie 1940. Profesor la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Bucuresti, intre 1918 si 1947, Andrei Radulescu a predat atat cursuri de drept civil cat si de drept international, de drept comercial si de drept constitutional.
A publicat indeosebi studii privitoare la vechiul drept romanesc, iar in ultima perioada a vietii a condus lucrarile de tiparire, in editii critice, a unor vechi legiuiri romanesti. In calitate de magistrat, a respins intotdeauna compromisurile. Astfel, in toamna anului 1944 a refuzat sa se intoarca in magistratura, unde i se cerea sa accepte unele ingerinte ale puterii in activitatea judecatoreasca, nefiind de acord cu infiintarea Tribunalului Poporului, dupa cum nu a fost de acord nici cu introducerea in acei ani grei a pedepsei cu moartea. Vorbind despre patriotism, Andrei Radulescu spunea: "Adevaratul patriotism consta in cinste si munca dezinteresata". El a fost intemeietorul scolii de cercetare in domeniul istoriei dreptului romanesc, redenumit recent Institutul de Cercetari Juridice "Acad. Andrei Radulescu". A fost membru al Academiei Romane timp de 40 de ani, vicepresedinte ales de 10 ori si presedinte al Academiei Romane intre anii 1946 si 1948.
