Desi am mai facut referiri la aceasta expresie “a pasi ca intr-o turma” a lui Seneca (filosof stoic 4 i.H-65 d.H.), care se potriveste multora dintre noi, voi reproduce intregul citat, atat de folositor spetei umane: E un lucru de capetenie sa ne ferim a pasi ca intr-o turma, unii in urma altora, si nu pe unde ar fi bine de mers, ci pe unde o iau cu totii, socotind valorile dupa multimea parerilor (dupa Hegel, parerea este o gandire intamplatoare, n.n.). Astfel nu traim potrivit ratiunii, ci imitand nenumaratele modele care ne ies in cale. De aici se naste acel amestec cenusiu cand oamenii se inghesuie unuii cu altii (…). Viata nu este atat de desavarsita incat caile cele mai bune sa fie urmate de cei mai numerosi. Parerea impartasita de toti este adesea semnul unei mari dezamagiri. Si filosoful incheie aceasta reflectie a sa cu o concluzie pe care trebuie sa o citim cu multa luare-aminte: Asadar, sa cautam calea cea mai nimerita si mai putin batatorita spre o fericire statornica neincercata inca de gloata neputincioasa a ajunge la adevar.
Si pe data memoria mi-a scos din “fisele” ei una exact pe aceeasi tema, insa in vesuri, din “Evgheni Oneghin” de Puskin: E tare greu sa vezi-nainte/Un sir de pranzuri lungi; sa vezi/Doar forma vietii; sa urmezi; A lumii gloata-n pas cuminte/Si sa nu-mparti deloc cu ea/Nici gandul, nici simtirea ta.
Ce trist, ce trist!…sa nu ai, sa nu gasesti in viata ta nimic propriu…sa vezi doar un sir de pranzuri lungi, cum spune poetul, sa urmezi a lumii gloata-n pas cumninte fara a fi in stare de a impartasi cu semenii tai nici ganduri, nici sentimente frumoase, fara sa ai o cale a ta cu rost superior, cu idealuri…