UPDATE 12.28: După ieşiriea de la audieri, Adrian Năstase a declarat că întâlnirea a decurs „absolut normal” şi că a dat clarificări, în măsura în care a putut, întrebărilor.
„Ce am putut eu să ajut, în această chestiune, mi-a plăcut să fac acest lucru şi sper că am făcut acest lucru, în mod convenabil”, a precizat Năstase.
Adrian Năstase a subliniat că a fost chemat ca martor şi a explicat că este foarte grea punerea în context a unor evenimente care s-au întâmplat în urmă cu mai bine de 20 de ani, pentru că existau foarte multe nemulţumiri, la momentul respectiv.
„Sigur, ar trebui să aflăm ce s-a întâmplat. Problema este ce şi cum”, a mai adăugat Adrian Năstase şi a precizat că scopul acestor audieri este acela de a clarifica situaţia din iunie ’90.
–––
Fostul premier, Adrian Năstase, este audiat, joi, în calitate de martor, în dosarul Mineriadei, din 13-15 iunie 1990, în care au fost puşi sub acuzare Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Cico Dumitrescu, Miron Cozma şi Cazimir Ionescu, pentru infracţiuni contra umanităţii.
La intrarea în sediul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Adrian Năstase a declarat că a fost chemat de procurorii militari în calitate de martor, şi a precizat că în perioada în care a avut loc Mineriada din iunie 1990 răspundea de relaţiile externe la Frontul Salvării Naţionale.
„Cred că vă aşteptaţi de la mine în acest moment să nu comentez mai mult decât faptul că am fost invitat ca martor”, a spus Adrian Năstase.
Întrebat cum a văzut Mineriada în 1990, Adrian Năstase a răspuns: „Asta poate o să citiţi într-o carte pe care o să o scriu cândva. E o chestiune mult mai complicată. De altfel puteţi să vedeţi câteva din comentariile mele dacă o să citiţi România după Malta, nu toate cele zece volume, dar primele două ar fi foarte interesante”.
Adrian Năstase a fost ales pentru prima dată în Camera Deputaţilor din partea Frontului Salvării Naţionale în 9 iunie 1990 şi a fost ministrul Afacerilor Externe în guvernele Petre Roman şi Theodor Stolojan, în perioada 28 iunie 1990 – 16 octombrie 1992.
Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat, în 21 octombrie, începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pe numele unor persoane, pentru infracţiunii contra umanităţii, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea şi lipsirea de libertate a altor o mie.
Citeşte şi: Se reiau audierile în dosarul Mineriada
rocurorii militari au arătat, în ordonanţa de începere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei, că Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu şi alţii au decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii.
„În zilele de 11 – 12.06.1990, în calitate de preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (C.P.U.N.), împreună cu civil Roman Petre, civil Măgureanu Virgil, civil Voiculescu Gelu-Voican, civil Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chiţac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel ş.a., a decis reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, în baza acestei hotărâri fiind declanşat, în dimineaţa zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populaţii civile, la care au participat forţele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi Serviciului Român de Informaţii, atac soldat cu decesul a patru persoane şi rănirea a altor trei prin împuşcare, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aprox. 270 de persoane. Ulterior, la data de 13.06.1990, împreună cu civil Roman Petre, alţi membri ai Guvernului, lideri de sindicat şi conducători ai unor centre industriale şi bazine carbonifere din ţară, a decis organizarea deplasării la Bucureşti a peste 10.000 de muncitori care, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, au continuat atacul declanşat în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 asupra unei populaţii civile, provocând vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a unui număr de peste 1.000 persoane”, potrivit procurorilor.
Fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi fostul şef al Inspectoratului General al Poliţiei Corneliu Diamandescu sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, pentru declanşarea atacului asupra populaţiei civile, urmare a deciziei luate în 11 – 12 iunie 1990.
În 27 octombrie, preşedintele Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală, în dosarul Mineriadei, pentru Roman Petre, premier în perioada 26 decembrie 1989 – 26 septembrie 1991, Gelu Voican Voiculescu, vicepremier în perioada 28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990, şi Victor Atanase Stănculescu, ministru al Apărării Naţionale în perioada 16 februarie 1990 – 30 aprilie 1991. Cererea a fost transmisă în urma solicitării din 22 octombrie a procurorului general al Parchetului instanţei supreme, de declanşare a procedurilor pentru urmărirea penală a celor trei, pentru infracţiuni contra umanităţii.
În cazul lui Mugurel Florescu, fost procuror general adjunct al României şi şef al Direcţiei Parchetelor Militare, şi al lui Nicolae Dumitru, fost prim-vicepreşedinte al FSN, a fost decisă extinderea urmăririi penale, tot pentru decizia luată în 11 – 12 iunie.
Viceamiralul în rezervă Emil Dumitrescu, fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a fost pus sub urmărire, pentru că, în zilele de 13-15 iunie 1990, a participat în mod direct şi a coordonat atacul violent declanşat asupra populaţiei civile din Capitală.
Citeşte și: MINERIADELE au arătat lumii o Românie sălbatică și neguvernabilă
Pentru sprijinirea acestui atac, au fost puşi sub urmărire foştii comandanţi ai unităţilor militare din Măgurele şi Băneasa, generalul în rezervă Petre Petre, fost comandant al U.M. 0575 Măgurele, şi generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, fost comandant al comandant al U.M. 0828 Băneasa, precum şi Cazemir Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională în perioada 13-15.06.1990.
Cornel Burlec-Plăieş, fost ministru adjunct la Ministerul Minelor, şi Gheorghe Dobre, fost director al Regionalei CFR Craiova, sunt urmăriţi penal pentru că au organizat deplasarea minerilor din Valea Jiului la Bucureşti, cel dintâi preluându-i de la Gara de Nord în momentul sosirii lor, iar cel din urmă asigurând condiţiile necesare pentru ca trenurile cu mineri să aibă drum liber până în Capitală, se arată în ordonanţă.
Foştii lideri sindicali, directori sau angajaţi la exploatările miniere Aninoasa, Lonea Deva, Motru, Ţebea, Petrila, Bărbăteni, Paroşeni şi Comăneşti sunt acuzaţi de asemenea că au organizat deplasarea minerilor la Bucureşti.
Un fost ofiţer activ la Secţia de Informaţii Gorj – Biroul Motru, Titu Bondoc, este acuzat că a organizat deplasarea la Bucureşti a minerilor din Mina Albeni.
Cercetările în cazul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 au fost reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, mai multe victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absenţa unei hotărâri judecătoreşti în ţară. Evenimentele de la mineriada 13-15 iunie 1990 au fost anchetate din 1997 de procurori miliari şi civili, sute de persoane fiind audiate ca martori şi alte câteva zeci, printre care mai mulţi oficiali, fiind puse sub învinuire.
Într-o decizie din 17 septembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stipulat că România este obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei şi să facă dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.
Decizia a fost luată în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, în care Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990. CEDO a decis ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost ucis de un glonţ în timpul Mineriadei, suma de 30.000 de euro pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi lui Marin Stoica, bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR, 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.
