Politica romaneasca este intr-o accelerata pierdere de altitudine. Nici inainte nu se prea zbura la mare inaltime, dar situatia s-a degradat profund dupa 2005. Pilotii abia isi mai pot controla aparatele, iar daca acestea nu se prabusesc, deriva nu mai poate fi evitata. Nu mai exista reperele, partidele planand in bataia vantului. Nu se mai constata vreo preocupare nici macar pentru mimarea traseelor ideologice, nu mai exista apetit pentru lupta de idei, nu mai sunt formulate argumente: jocul se reduce acum la lupta dura pentru supravietuire. Sa fie aceasta harababura rezultatul interventiei voluntariste asupra unui sistem politic fragil? Ori poate e semnul degringoladei unei generatii de politicieni in criza postaderare? Zona de turbulente politice, institutionale sau sociale este mult prea extinsa pentru ca sumarele cunostinte de pilotaj politic acumulate in perioada tranzitiei sa mai foloseasca. Structura fuselajului politic, calitatea pilotilor si a personalului de bord, aparatura si instructajul personalului de la sol – totul lasa de dorit. Dar ce vina au calatorii? Lipsita de instrumente pentru interventie, societatea romaneasca asista neputincioasa la degradarea progresiva a climatului politic. Referendumurile anuntate de Parlament si presedinte ar putea schimba rolurile. Chiar daca ingramadite si confuze, cele doua referendumuri redau poporului functia sa de arbitru. Cand reperele sunt puse sub semnul intrebarii, confuzia domina institutiile, iar directia ramane neclara, doar natiunea mai poate restabili ordinea. Desi un mecanism imprecis, riscant si manipulabil, referendumul asigura iesirea din situatii limita. Trebuie insa sa indeplineasca conditia minima de legitimitate; prezenta la vot. Decizia Curtii Constitutionale de saptamana trecuta a contribuit la metamorfozarea referendumului. Acesta a devenit crucial nu pentru demiterea presedintelui, nici macar pentru "votul uninominal", ci pentru iesirea din impasul institutional. Si cum succesul unui referendum depinde de miza sa politica, exista premise pentru o experienta democratica reusita. In 2003 disputele din jurul referendumului pentru modificarea Constitutiei erau minime, interesul era scazut, iar rezultatul era previzibil. Pe fundalul dezinteresului general, prezenta la vot a fost scazuta. In 2007 controversa din jurul presedintelui este notorie, conflictul institutional a ajuns la apogeu, iar credibilitatea clasei politice este in picaj. Tot atatea motive pentru o prezenta semnificativa la vot. Survoland de la mica inaltime societatea romaneasca, politicienii au pierdut vederea de ansamblu. Caci, daca revocarea presedintelui este mai degraba o ipoteza de lucru, inspaimantatorul "vot uninominal" ar putea fi ocazia unei corectii de parcurs. Nu vom iesi din zona de turbulenta decat dupa alegerile parlamentare si prezidentiale. Abia atunci conditiile unei reforme institutionale ample vor fi intrunite. Scrutinul uninominal ar schimba insa semnificatia alegerilor parlamentare din 2008 si ar putea restabili, fie si partial, relatia dintre politica si societate. Pana atunci cele doua referendumuri si alegerile europene vor asigura un plus de legitimitate unor actori institutionali si politici.
Cristian Pirvulescu, analist politic
