Cel mai recent document privitor la România publicat de WikiLeaks dezvăluie preocupările şi chiar „frustrarea extremă” a oficialilor UE faţă de lentoarea reformelor din sistemele de justiţie din România şi Bulgaria. Diplomaţii SUA raportau în 2009 Washingtonului că Executivul UE „a încercat totul” pentru a stimula reformele.
Potrivit notei diplomatice redactate de Ambasada SUA la Sofia, pe 26 iunie 2009, o sursă al cărei nume a fost cenzurat de WikiLeaks, care a oferit informaţii diplomaţilor SUA din interiorul instituţiilor UE, afirma că Executivul comunitar considera că „a încercat totul” pentru a-i determina pe bulgari să îşi reformeze sistemul judiciar, dar că, după toate eforturile, Bruxelles-ul ajunsese să se întrebe cu o oarecare deznădejde: „Cum să-i faci să reformeze, când ei nu vor?”.
Înaltul oficial european care a oferit informaţii diplomaţilor SUA relata că observatorii UE, veniţi la Sofia pentru misiunea de evaluare, atrăseseră clar atenţia guvernului bulgar faţă de procedurile inadecvate, cum ar fi numirea pe criterii netransparente a unor înalţi oficiali, cumpărarea de voturi şi lipsa de progrese în urmărirea în justiţie a dosarelor de crimă organizată şi înaltă corupţie. În ciuda acestor probleme presante, delegaţia europeană s-a văzut însă nevoită să constate că Bulgaria era la acea dată mai preocupată de soluţii de suprafaţă decât de reforme reale, care să asigure un sistem judiciar mai eficient.
Succese imaginare
„Procedura netransparentă de numire (a oficialilor din justiţie) permite selectarea unor judecători şi procurori corupţi şi/sau incompetenţi, perpetuând ciclul incompetenţei şi al corupţiei în justiţia bulgară”, explica sursa anonimă care dezvăluia că echipa de observatori ai UE ajunsese la concluzia că Sofia se ocupă de problemele din raportul Comisiei numai pentru a obţine „un (viitor – n.n.) raport pozitiv”. „Guvernul bulgar – în special procurorul general Velcev şi ministrul pentru Afaceri Europene (Solomon) Passy – face lobby intens pentru un raport de monitorizare pozitiv, exagerând progresele modeste”, precizează nota ambasadei SUA. Aşa cum notau diplomaţii americani în 2009, Executivul bulgar prezenta la acea vreme, în mod repetat şi ca pe un mare succes, o listă cu cazuri de crimă organizată şi înaltă corupţie trimise în instanţă, cu toate că un număr de procese fuseseră deja suspendate. „Aro¬ganţa defensivă a Guvernului şi lipsa voinţei politice intensifică oboseala faţă de (viitoare – n.n.)extinderi la Bruxelles”.
Comisia Europeană caută să extindă aplicarea MCV
Sursa europeană a diplomaţilor SUA sublinia că presiunile Comisiei Europene prin intermediul rapoartelor de monitorizare sunt singura cale de a obţine rezultate. Oficialul european „a confirmat relatările presei conform cărora ministrul olandez al Afacerilor Europene, Franz Timmermans, a cerut Comisiei să ia în considerare activarea clauzei de salvgardare împotriva Bulgariei şi României, când UE va publica ambele rapoarte”. „În prezent, numai Olanda cere clauza de salvgardare, dar alţii devin tot mai sătui de lipsa de progrese din Bulgaria (şi România)”, notau oficialii ambasadei SUA.
Diplomaţii americani aveau informaţii în 2009 şi despre discuţiile din Comisia UE privind extinderea Mecanismului de Verificare şi Cooperare (MCV) dincolo de cei trei ani prevăzuţi în tratat. Suedia, care la vremea respectivă urma să preia preşedinţia semestrială a UE (în iulie 2009), favoriza extinderea aplicării acestuia. Sursa citată de telegrama Ambasadei SUA la Sofia dezvăluia, de asemenea, că rapoartele oficiale privind progresele Bulgariei şi României urmau să reflecte în mod indulgent situaţiile din cele două ţări, pentru că „nivelul politic al UE va dilua tonul” evaluărilor făcute de tehnocraţi.
Diplomaţii SUA, agenţi de vânzări Boeing
Noile telegrame diplomatice publicate de WikiLeaks scot la lumină detalii despre modul în care diplomaţi de rang înalt influenţează contracte internaţionale între companii şi guverne, unii politicieni şi diplomaţi acţionând chiar ca „agenţi de vânzări” pe piaţa aeronavelor comerciale, oferind bonusuri la limita legalităţii cumpărătorilor. Pentru a cumpăra aeronave americane Boeing, şi nu avioanele concernului european Airbus, regele Arabiei Saudite a cerut SUA să-i doteze avionul personal cu aceleaşi echipamente ca Air Force One – aeronava prezidenţială a SUA. Tot pentru a semna contracte cu Boeing, preşedintele Turciei a dorit ca Administraţia Obama să permită unui astronaut turc să participe la o misiune în spaţiu a NASA, iar premierul din Bangladesh a făcut presiuni pentru a deschide o rută directă între Dhaka şi New York. Giganţii Boeing şi Airbus controlează, fiecare, aproape jumătate din piaţa mondială a aeronavelor comerciale, fiecare contract având o miză măsurată în miliarde de dolari şi zeci de mii de locuri de muncă.
