Doi actori de valoare – Ileana Stana Ionescu si Ion Lucian – isi investesc harul pentru a sprijini dramaturgia noastra, jucand in piesa lui Radu F. Alexandru, "Domnul Sisif". Din pacate, textul nu se ridica la valoarea actorilor.
Daca nu ar fi in scena Ion Lucian si Ileana Stana Ionescu, datorita textului spectacolul ar plictisi si chiar nedumeri spectatorii prin ciudatul sau construct dramatic. Textul lui Radu F. Alexandru suna ca un eseu dramatic cu tenta poetica si intentii comice prin care se incearca o palida demonstratie ca iubirea unui cuplu poate supravietui si dupa patruzeci de ani de casnicie, si anihila teama de moarte. "Eseul" e sustinut de doua personaje, el si ea, si impartit in trei episoade. Primul episod este insa o pacaleala, o capcana prin care autorul doreste sa creeze un suspans dramatic; intr-un parc se intalnesc doi batrani, ea pare o doamna singura, frantuzita, cu pretentii, pe care el incearca sa o cucereasca. In cea de-a doua parte, acelasi cuplu, la el acasa traieste depresia ei pentru ca oglinda ii arata varsta si e cuprinsa de frica mortii; el incearca sa-i anuleze temerile. Abia in a treia parte, cand cei doi se afla din nou in parc se dezvaluie misterul primei parti. El a regizat intalnirea din parc pentru a o scoate din depresie pe ea. Jocul lui curtenitor se amplifica, in ultima parte, propunandu-i voiajuri la… Chicago sau in "frumoasa noastra tara". Textul ar ambitiona sa fie o comedie, numai ca lipseste comicul provocator. Un comic firav se strecoara in situatiile marunte ale intalnirii celor doi in parc, dar replicile sunt fade si vor sa contureze o seaca filosofie despre dragoste si viata. Acest text confuz ar vrea sa fie o demonstratie optimista ca si dupa patruzeci de ani de mariaj un cuplu poate invinge vicisitudinile batranetii daca exista o comunicare sincera intre cei doi parteneri.
Cei doi interpreti ai personajelor sunt fermecatori si reusesc sa coloreze atractiv rolurile schematice din "Domnul Sisif". Ileana Stana Ionescu sugereaza discret, nuantat, cochetaria femeii de saizeci de ani, frumoasa in tinerete si mandra de o casnicie reusita. Actrita impleteste pofta de viata a acestei femei cu disperarea, depresia care ii starneste gandul mortii, cand isi aminteste varsta pe care o are. Textul o obliga insa pe actrita sa interpreteze doua personaje: o doamna distinsa si singura cucerit de o asa-zisa intalnire cu un domn sugubat, ca apoi sa fie doar o femeie arida, macinata de disperarea regretelor imbatranirii, cu greu salvata de dragostea partenerului. Ileana Stana Ionescu stie, insa, sa salveze personajul de falsitate, sa-i dea credibilitate in situatiile impuse de structura plapanda a textului, este o actrita de valoare care gaseste inspirat expresia conturarii unui rol, oricat de dificil ar fi el. Excelent este Ion Lucian in varstnicul intelept, vesnic indragostit de viata si de sotia sa.
Cu maiestrie reuseste Ion Lucian sa-si imbogateasca personajul, sa-i sugereze generozitatea, pofta de a specula orice moment placut al existentei. Sunt admirabili, cuceritori Ion Lucian si Ileana Stana Ionescu care trec peste subrezimea rolurilor si le dau credibilitate prin interpretarea lor sincera, rafinata in plasarea nuantelor.
Regia acestui spectacol este semnata de Mircea Cornisteanu care a preferat sa ramana in umbra actorilor, bazandu-se pe forta lor de convingere, de atragere a publicului. Scenografia lui Puiu Antemir sugereaza cadrul evolutiei interpretilor, incercand sa umple scena lipsita de dotari tehnice a salii ArCuB.
Ramane fara raspuns intrebarea de ce a fost ales acest text de catre ArCuB, Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti? Pretentiile sale de Centru de proiecte, nu par a fi satisfacute de un text cu multe vorbe, vorbe, vorbe goale, chiar daca sunt interpretate de actori de valoare. De asemenea, este de asteptat ca sala ArCuB sa primeasca fondurile necesare unei renovari, pentru ca arata ca o trista si prafuita casa de cultura.
ileana.lucaciu@romanialibera.ro
