Începutul noului său mandat prezidenţial îl găseşte pe Putin într-o situaţie dificilă: în timp ce elitele economice şi politice cer continuitate, populaţia cere reforme – iar amploarea protestelor le face pe acestea greu de ignorat.
Bărbatul care va intra astăzi printre uşile aurite ale Kremlinului în sala de tron a ţarilor Rusiei pentru a-şi începe al treilea mandat prezidenţial va fi, după cum consideră cotidianul american The Washington Post, „un autocrat periculos de slăbit”.
Însă nu preşedintele este cel schimbat, ci Rusia: dacă în 2008, când Putin părăsea Kremlinul pentru a deveni premier, ţara era cuprinsă de optimism şi înregistra o creştere economică stabilă, astăzi situaţia este cu totul alta. Optimismul populaţiei s-a transformat în pesimism, iar încrederea în clasa politică aflată la conducere a scăzut semnificativ după ce Putin şi-a anunţat, la finele anului trecut, revenirea la putere printr-o rocadă puţin democratică cu Dmitri Medvedev.
Nici situaţia economică nu se arată deosebit de roz: supravieţuirea economiei naţionale a Rusiei depinde în 2012 mai mult ca niciodată de menţinerea preţurilor gazelor şi petrolului la un nivel ridicat, după cum notează Stanislav Belkovski, director al Institutului Naţional de Strategie din Moscova, citat de Washington Post. În cazul – posibil – în care preţul unui baril de petrol va scădea sub 112 dolari, balanţa bugetară a Rusiei se va transforma într-un deficit, iar planurile costisitoare ale lui Putin de a restructura şi moderniza forţele armate vor deveni şi mai greu de realizat decât sunt deja.
„12.000 de cuţite în spate”
Conform mai multor analişti politici ruşi, Putin va trebui să găsească o cale de a împăca două tabere: pe cea a oponenţilor săi, care cer reforme democratice, şi pe cea a susţinătorilor săi, care fac presiuni asupra preşedintelui de „a-şi arăta muşchii, nu dispoziţia la compromis”, după cum constată Washington Post. Astfel, analistul Vladimir Pastukov este de părere că „Putin trebuie să fie puternic, sau se va trezi imediat cu 12.000 de cuţite în spate”. Acestea ar putea fi înfipte chiar de către actualii protejaţi ai preşedintelui, „o armată de oficiali şi manageri corupţi care au parte de o mare autoritate şi un profit consistent atât timp cât îi sunt loiali lui Putin”, arată cotidianul american.
Dacă preşedintele îi dezamăgeşte pe cei mai radicali dintre aceştia (membri ai aparatului de securitate şi ai industriei militare), riscă să cadă victima unui complot; pe de altă parte, dacă Putin continuă cursul antidemocratic început, protestele stradale s-ar putea transforma într-o revoltă populară. Cel mai probabil, consideră Dmitri Oreşkin, unul dintre întemeietorii ONG-ului Liga Alegătorilor, Putin se va bizui pe susţinerea din partea „siloviki”-lor (un termen care îi descrie pe politicienii proveniţi din aparatele de securitate sau militare, adeseori foşti ofiţeri KGB sau FSB) pentru a rămâne la putere. „Nu va fi un regim atât de riguros ca Uniunea Sovietică”, bănuieşte Oreşkin, „dar va fi în orice caz mai dur decât acum cinci ani”.
Învăţături din experimentul lui Gorbaciov
Mulţi ruşi au început să îl compare pe Putin cu Gorbaciov, constată Washington Post – însă în Rusia numele iniţiatorului Perestroikăi este sinonim cu căderea imperiului sovietic şi decăderea şi umilinţa întregii naţiuni. Stanislav Belkovski este de părere că Rusia a intrat, într-adevăr, într-o fază care ar putea fi numită „Perestroika 2″, în care conducătorul (de această dată Putin) încearcă să reconstruiască ţara pentru a întări sistemul, dar începe să piardă controlul asupra situaţiei. Lilia Şevţova, cercetător politic la Institutul Carnegie, consideră însă că Putin nu va avea aceeaşi soartă ca Gorbaciov: liderii ruşi „nu sunt pregătiţi să facă harakiri”, declară Şevţova pentru Washington Post, „deoarece au văzut unde a dus experimentul lui Gorbaciov, în care liberalizarea a făcut ca elitelor să le scape din mâini statul, puterea şi Kremlinul”.
O altă problemă a lui Putin este că o parte a poporului rus pare să-şi fi pierdut teama de autorităţi – lucru dovedit de protestele care au avut loc în urma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale; nici ameninţările şi nici uzul de forţă nu mai au astăzi efectul scontat, iar opoziţia a reuşit să înregistreze unele mici succese care i-au dat şi mai multă forţă. Astfel, cuvintele lui Mark Urnov, profesor la Facultatea Economică a Universităţii din Moscova, redau probabil cel mai bine starea actuală a scenei politice din Rusia: „Situaţia este instabilă şi neclară, iar singurul lucru evident este că se va schimba. Însă nu ştiu cum”, a declarat Urnov pentru Washington Post.
