Aparent, luna octombrie a fost luna viitorului. Am vazut un viitor deja in "District 9" si vom mai vedea doua in "Surrogates" si "Pandorum". In primul ramanem aici pe Pamant, iar celalalt ne duce unde altundeva daca nu in spatiu. Asadar, optiuni exista.
In "Surrogates", pe parcursul a 14 ani, umanitatea este inlocuita de roboti care deservesc drept avatar proprietarilor. 99% dintre oameni, ni se spune, se afla in intimitatea propriilor locuinte conectati confortabil intr-un scaun la robotii pe care-i controleaza cu mintea si prin care, practic, isi traiesc intreaga viata. Robotii sunt versiuni, bineinteles imbunatatite ale proprietarilor, mai frumosi, mai atletici, fara bataile de cap ale vietii biologice. Ni se spune, de asemenea, ca rata criminalitatii in aceste conditii a scazut tot cu 99%, iar toate problemele mapamondului s-au rezolvat, parca, peste noapte, pana cand apare o arma capabila sa omoare si proprietarul odata cu robotul, ceea ce compromite intregul concept de siguranta conferit de minunata inventie a avatarului.
"Pandorum", pe de alta parte, ne confrunta cu o situatie ceva mai delicata. Intr-o nava spatiala ce are ca destinatie o planeta nou-gasita, surprinzator de locuibila si similara cu Terra, doi indivizi se trezesc din starea criogenica si gasesc nava abandonata, doar ca nu au nici cea mai vaga amintire cum au ajuns acolo sau de unde au venit. Unul dintre ei, Ben Foster, in eforturile lui de a afla ce s-a intamplat, are tot felul de intalniri neplacute cu supravietuitori (a ce exact nu ni se spune) dementi si cu niste creaturi care arata ca monstrii din pesterile din "The Descent" trecute printr-un "Mad Max" cu buget mic. "Pandorum" ne tine in intunericul holurilor navei darapanate si nu ne da nici un indiciu despre potentialele evenimente care i-au adus pe protagonisti in situatia in care se afla. Ceea ce ar fi foarte bine daca intre timp ar construi suspans, ceea ce nu se intampla. Pur si simplu, in timp ce spectatorii asteapta sa afle ce s-a intamplat, oamenii se tot bat pe ecran.
Un element fundamental care diferentiaza SF-urile bune de cele proaste este abilitatea de a construi un univers ce functioneaza in interiorul regulilor care ni se dau. Un univers in care, chiar daca e fundamental diferit de al nostru, putem intelege de ce lucrurile merg asa cum merg, exista o anumita logica si nu suntem coplesiti de intrebari care incep cu "da’ de ce…". O astfel de logica nu exista nici in "Pandorum", nici in "Surrogates", ambele abuzand de ritmul rapid in care se desfasoara lucrurile, pretinzand astfel sa scape de diversele (multele) incongruente inerente povestilor spuse. Ei bine, nu scapa de ele, dar chiar si asa cele doua filme se deruleaza in continuare, amandoua fiind vizionabile si poate chiar placute, atata doar ca in cativa ani pesemne ca nimeni n-o sa-si mai aduca aminte de ele.
Surogate Premiera (foto 1)
SF, SUA, 2009, 1h 46min.
Surrogates. Regia: Jonathan Mostow.
Cu: Bruce Willis, James Francis Ginty.
Bucuresti (Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinema), Baneasa Drive-In Cinema, Cluj (Cinema City, Odeon), Iasi (Cinema City), Bacau (Cinema City), Pitesti (Cinema City).
Pandorum (foto 2)
SF, SUA, 2009, 1h 48min.
Pandorum. Regia: Christian Alvart.
Cu: Ben Foster, Dennis Quaid.
Bucuresti (Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinema, Cinema Pro, Starplex), Cluj (Cinema City, Odeon), Timisoara (Cinema City), Iasi (Cinema City), Bacau (Cinema City), Oradea (Hollywood Multiplex Lotus).
