Nucleul unei centrale nucleare este un reactorul, acolo unde atomii sunt rupţi, eliberând energie.
Uraniul – cel mai greu element existent în natură – şi plutoniul sunt încărcate în reactor, unde sunt scufundate în apă pentru răcire. Apa extrage căldura produsă de reactor şi creează aburi.
La rândul lor, aburii fac ca apa radioactivă să fie separată de restul echipamentelor centralei. Dar nu numai atât: aburii activează generatorul, producând energia transmisă apoi către fabrici, clădiri de birouri şi case.
Aşadar, o centrală nucleară produce electricitate în urma procesului de fisiune a atomilor de uranium.
Cazul japonez
După cutremurul din Japonia, reactoarele nucleare de la două centrale de pe coasta de nord-est şi-a u pierdut puterea de răcire. Dacă tehnicienii nu reuşesc să repare defecţiunea, riscurile asupra vieţii populaţiei din zonă sunt imense.
Tocmai pentru a preveni astfel de pericole, reactoarele sunt prevăzute cu structuri de protecţie. Astfel, un dom de beton acoperă reactorul pentru a ţine sub control radiaţia, în timp ce o garnitură de oţel aşezată în exterior previne scurgerea de materiale radioactive. Ultimul strat protector este clădirea de beton care înglobează întregul complex nuclear.
Cazul Cernobâl a arătat însă că, uneori, structura de protecţie poate să nu fie suficient de solidă.
