La finalul guvernării Năstase, șeful Corpului de Control al premierului, Victor Ponta, a primit un loc de deputat pe listele PSD în Parlamentul României. Nu a depus bine jurământul, că a și comis o serie de „imoralități“ imobiliare, întocmai cum făcuse socrul său, Ilie Sârbu, în primul mandat de ministru al Agriculturii în Guvernul Năstase, când și-a cumpărat o casă din patrimoniul RA-APPS la sfert de preț.
Deoarece în perioada 2004-2008 statutul deputaților şi senatorilor prevedea că parlamentarilor care nu aveau domiciliul în Bucureşti li se asigura cazare gratuită la un hotel din Capitală pe durata mandatului sau, în cazul în care nu vroiau să beneficieze de cazare gratuită, li se acorda, pe baza unei declarații pe proprie răspundere, 70% din tariful minim practicat de unitățile hoteliere, Victor Ponta a încasat bani frumoși de la Parlament, exploatând în interes personal o chichiță legislativă introdusă special de parlamentari în lege ca să le servească intereselor meschine.
Astfel, Victor Ponta, bucureștean sadea, născut și crescut pe Bd. Dinicu Golescu, lângă Gara de Nord, și care deținea în proprietate un apartament pe Calea 13 Septembrie, adică pe aceeași stradă cu Parlamentul, profitând de faptul că este deputat PSD de Gorj, și-a prezentat „buletinul de Gorj“ și a încasat lunar sume pentru chirie, sfidătoare pentru nivelul de trai de la acel moment al românilor de rând.
Conform datelor contabile ale Camerei Deputaților, fostul premier Victor Ponta, în perioadele decembrie 2004-septembrie 2005 și ianuarie 2006-octombrie 2006, profitând de „buletinul de provincie“, a solicitat și primit lunar între 1550 și 2387 lei lunar cu titlu de „ajutor de chirie“, din bani publici. În total, Ponta a încasat suma de 44.082 lei (aproximativ
10.000 euro).
Iată, defalcat, sumele „cerute“ și „primite“ de deputatul Ponta pentru decontarea chiriei:
Decembrie 2004: 2.387 lei (de 3,47 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din decembrie 2004, care era estimat de INSSE la
687,5 lei)
Ianuarie 2005: 2.278,5 lei (de 3,15 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din ianuarie 2005, care era estimat de INSSE la 723 lei)
Februarie 2005: 2.058 lei (de 3,05 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din februarie 2005, care era estimat de INSSE la
674 lei)
Martie 2005: 2.278,5 lei (de 3,21 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din martie 2005, care era estimat de INSSE la 708 lei)
Aprilie 2005: 2.205 lei (de 2,96 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din aprilie 2005, care era estimat de INSSE la 743 lei)
Mai 2005: 2.278,5 lei (de 3,16 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din mai 2005, care era estimat de INSSE la 720 lei)
Iunie 2005: 2.205 lei (de 3,05 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din iunie 2005, care era estimat de INSSE la 722 lei)
Iulie 2005: 2.294 lei (de 3,14 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din iulie 2005, care era estimat de INSSE la 730 lei)
August 2005: 2.294 lei (de 3,12 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din august 2005, care era estimat de INSSE la 734 lei )
Septembrie 2005: 1.628 lei (de 2,21 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din septembrie 2005, care era estimat de INSSE la 736 lei)
Ianuarie 2006: 2.387 lei (de 2,88 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din ianuarie 2006, care era estimat de INSSE la 826 lei)
Februarie 2006: 2.156 lei (de 2,81 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din februarie 2006, care era estimat de INSSE la 767 lei)
Martie 2006: 2.387 lei (de 2,88 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din martie 2006, care era estimat de INSSE la 828 lei)
Aprilie 2006: 2.310 lei (de 2,75 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din aprilie 2006, care era estimat de INSSE la 839 lei)
Mai 2006: 2.387 lei (de 2,86 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din mai 2006, care era estimat de INSSE la 833 lei )
Iunie 2006: 2.310 lei (de 2,76 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din iunie 2006, care era estimat de INSSE la 835 lei)
Iulie 2006: 2.387 lei (de 2,83 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din iulie 2006, care era estimat de INSSE la 842 lei )
August 2006: 2.387 lei (de 2,83 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din august 2006, care era estimat de INSSE la 841 lei)
Septembrie 2006: 2.310 lei (de 2,68 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din septembrie 2006, care era estimat de INSSE la 860 lei)
Octombrie 2006: 1.155 lei (de 1,33 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din octombrie 2006, care era estimat de INSSE la 866 lei)
(Notă: Cifrele ne-au fost puse la dispoziție de președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea )
Adunând sumele enumerate mai sus și raportându-le la câștigurile salariale medii nete estimate de Institutul Național de Statistică (INSSE) pentru lunile când Victor Ponta a fost beneficiarul „ajutorului“ pentru chirie, rezultă că, în numai 20 de luni, fostul prim-ministru al României a beneficiat de 57,13 câștiguri salariale medii nete, fără să facă nimic. Asta pe lângă remunerația de deputat.
În fapt, prevederea legislativă de care Victor Ponta a profitat ca să facă acest giumbușluc financiar avea menirea nobilă de a-i ajuta pe parlamentarii din provincie să aibă un acoperiș deasupra capului câtă vreme stau departe de casă și familie, luptând pentru binele cetățenilor care i-au ales să le reprezinte interesele în Parlament.
Fiind bucureștean get-beget și posesorul unui încăpător apartament pe râvnitul bulevard Calea 13 Septembrie, dacă ar fi respectat legea în „spiritul“ ei, nu s-ar fi calificat pentru „banii de chirie“ destinați parlamentarilor din provincie. Însă fostul premier a preferat să respecte „litera legii“, și, cum nu avea buletin de București, ci de Gorj, a fost perfect eligibil pentru cei 10.000 euro primiți “moca“ de la Parlament.
Un fost coleg din PSD l-a acuzat pe Ponta de „nesimțire“
Cozmin Gușă, prieten al lui Victor Ponta, afirma în 2007, când s-au descoperit matrapazlâcurile parlamentarilor cu banii de chirie: „În primul rând înseamnă o mare nesimțire și apoi o chestie ilegală. Păi dacă eu am o proprietate imobiliară în București, cum să mai încasez bani din suma forfetară să mai stau și într-o chirie? Sunt niște nesimțiți, dar s-ar putea să fie și niște penali. Am pregătit un proiect de lege prin care solicit ca decontarea chiriilor să nu se mai facă decât către parlamentarii care nu dețin imobile în București“.
În 2007, a ieșit la lumină faptul că 118 deputați şi 38 de senatori din totalul de 469 de parlamentari completaseră declarații pe proprie răspundere prin care au solicitat respectivele „sume pentru chirie“, în valoare de 2.500 lei lunar.
Printre ei s-au numărat mai mulți politicieni care au recurs la același tertip ca fostul premier. Unul dintre ei este fostul vicepremier, Gabriel Oprea, deținător la acel moment al mai multor vile în București și Ilfov, dar care nu s-a sfiit de acest lucru, solicitând să primească „bani de chirie“, ca parlamentar „de provincie“ și fără buletin de Capitală.
După izbucnirea în presă a scandalului, „generalul UNPR“ Gabi Oprea a simțit o mustrare interioară, așa că a hotărât să-i dea. Dar nu înapoi, ci i-a donat Direcției de Protecția Copilului Ilfov, cu speranța că va puncta la capitolul imagine.
România Curată l-a întrebat în scris pe premierul Victor Ponta în 2013: „Ați returnat banii primiți ca indemnizație de chirie?“, însă acesta nu a răspuns.
Prim-ministrul nu a răspuns nici la întrebarea pe care i-am adresat-o „face to face“, pe holul din fața plenului Parlamentului: „Cum comentați faptul că ați încasat bani pentru chirie de la Camera Deputaților, deși aveați apartament în București?“.
„România“, văzută ca o „fundație“ pentru profitul politicienilor
Nici socrul lui Victor Ponta, Ilie Sârbu, nu e un „sfânt imobiliar“. În perioada în care a ocupat fotoliul de ministru al Agriculturii în Cabinetul Năstase, acesta și-a achiziționat o vilă pe trei niveluri și 160 mp de curte în centrul Capitalei, lângă Grădina Icoanei, pe strada Sfântul Spiridon nr. 10, cu 200.000 euro, deși valoarea ei de piață era de aproximativ 1 milion de euro (conform investigațiilor de presă din anul 2005, cum ar fi cele publicate de „Evenimentul Zilei“ și HotNews).
Vila de protocol a făcut parte din portofoliul de „bijuterii imobiliare“ ale RA-APPS, însă Sârbu a avut grijă să nu o cumpere direct. PSD a dat o Hotărâre de Guvern ce dădea dreptul ONG-urilor care erau chiriașe ale RA-APPS, să cumpere imobilele unde își aveau sediul. După aprobarea Hotărârii de Guvern, un ONG cu nume simbolic „Fundația România“ a achiziționat vila de la RA-APPS la preț de chilipir, iar a doua zi cetățeanul Ilie Sârbu a cumpărat vila de la „Fundația România“. Astfel, Ilie Sârbu nu poate fi acuzat că a făcut afaceri cu statul, cum e cazul cetățeanului Traian Băsescu, care și-a cumpărat vila (tot) din buricul Capitalei, (tot) la preț de chilipir, direct de la Primăria Capitalei, pe care o conducea la acel moment.
Ulterior, Ilie Sârbu i-a vândut vila cu 540.000 euro lui Sebastian Bodu, coleg în Parlamentul European cu Daciana Sârbu.
Bodu a declarat pentru România liberă că tranzacția cu Ilie Sârbu nu denotă o „relație de apropiere“ între cei doi, ci pur și simplu a fost auzit de o altă europarlamentară (acum comisar european), Corina Crețu, întrebând în stânga și în dreapta dacă nu știe careva vreun
imobil interbelic în centrul Bucureștiului și atunci a fost abordat de Daciana Sârbu, care i-a spus că știe ea pe cineva.
Românii nu trebuie să-l invidieze pe socrul premierului, Ilie Sârbu, pentru flerul său imobiliar, care i-a permis să cumpere o vilă ultracentrală la preț de chilipir, deoarece, conform spuselor sale, experimentatul politician și-a cam luat țeapă cu vila de protocol a RA-APPS achiziționată la 25% din valoarea de piață: „Eu nu am cumpărat de la RA-PPS. Am luat-o cu 200.000 de euro de la o fundaţie. De acte s-a ocupat nevastă-mea. Casa era o mizerie. Ulterior cumpărării, am aflat că, de fapt, fundaţia a făcut cu mine o adevărată afacere pentru că imobilul a fost luat de la stat cu 150 de mii de euro, iar mie mi l-au vândut cu 200 de mii de euro!“. De fapt, în poezia ei, casta politică a definit sublim ce reprezintă această țară pentru bunăstarea lor și a familiilor lor: „Fundația România“.
Ilie Sârbu nu e la prima combinație dubioasă
Ilie Sârbu a deținut pe strada Balta Verde, în zona semicentrală a Timișoarei, o casă de 327 mp, pe care a înstrăinat-o în 2003 către trei cumpărători pentru suma de 291.000 euro (cu aproape 100.000 euro mai mult decât a dat pe vila RA-APPS de lângă kilometrul 0 al Capitalei).
Împuternicit să efectueze vânzarea a fost unul dintre foștii săi subalterni de la Fangmeier, Vasile Cărpinișan, printr-o procură specială datată în 19.12.2002. Acesta a fost însărcinat să vândă în numele lor locuința către Perger Hermann, Perger Michaela și Păiușan Corneliu Radu.
În 2003, la foarte scurt timp după achiziție, cei trei cumpărători au revândut imobilul către Novacov Emilia și Novacov Stoian pe o sumă de 22 de ori mai mică decât cea cu care îl achiziționaseră, cu circa 12.800 euro. Tranzacția e una total „anti-economică“ și inexplicabilă, într-un an în care trendul prețurilor era exclusiv crescător. Această tranzacție cu casa lui Ilie Sârbu reprezintă practic un cadou de sute de mii de euro către fericiții cumpărători.
Dar haideți să vedem cine sunt cei care au cumpărat casa la doar 4,39% din valoare. E vorba de Novacov Emilia și Novacov Stoian, părinții Milianei Popa, soția de la acel moment a lui Corneliu Popa, șeful Agenției Domeniilor Statului (ADS), ulterior condamnat la 8 ani de închisoare în dosarul ICA pentru fapte de corupție.
Soția lui Corneliu Popa a fost asociată într-o firmă cu Eva Somogyi, concubina lui Marcel Mihoc, unul din liderii locali ai PSD, care o vreme a fost și secretar executiv al PSD Timiș, personaj la rândul său implicat în combinații imobiliare. Marcel Mihoc chiar a ocupat în perioada când Corneliu Popa era șef al ADS funcția de director al sucursalei Timișoara a ADS.
Cumpărătorii casei lui Ilie Sârbu sunt și ei interesanți. De pildă, Corneliu Radu Păiuşan, cel care a cumpărat mai scump casa de la Sârbu ca s-o vândă imediat „în pierdere“ socrilor lui Corneliu Popa, are în buletin aceeași adresă, str. Mircea cel Bătrân, cu Corneliu Popa, ex-șeful penal al ADS.
Păiușan și Perger, cumpărătorii casei lui Ilie Sârbu din Timișoara, apar împreună în mai multe firme cu profil agricol și forestier, dar și în altele care au relații de afaceri cu statul: Perger Bau SRL (care a primit de la ANRM în 2007 licență de explorare a granodioritului din perimetrul Bocșa – Dealul Gurgui – CS, în 2009 o altă licență de explorare a resurselor de diabaz din perimetrul Vârfu Mihoc – AR și o a treia licență de explorare a resurselor de nisip şi pietriş din perimetrul Cerneteaz Nord – TM), Banat Mineral Group SRL (care are cel puțin două contracte de livrare pietriș către Romsilva în 2008 și 2011) și Banat Asphalt Group SRL, firmă acum falimentară, care a sponsorizat PDL în 2012. Radu Corneliu Păiușan, unul dintre vectorii prin care casa ministrului Ilie Sârbu a fost dată socrilor președintelui ADS la 4,39% din valoare, a declarat referitor la tranzacția păguboasă pentru el: „Nu este ilegal să cumperi mai scump și să vinzi mai ieftin în România“. În final, casa lui Ilie Sârbu din Timișoara a ajuns, printr-o ironie a sorții, la Kovacs Zoltan (ex-patronul trustului de presă Agenda din Timișoara), a cărui fiică e măritată cu fiul lui Nicu Bădină, care până de curând a fost șeful de cabinet al lui Ilie Sârbu.
Citește și celelalte trei episoade ale seriei:
