Felix Alexa aduce la Teatrul Metropolis "In rolul victimei", un spectacol irezistibil dupa un text semnat de fratii Presniakov.
Singura victima in "jocul de-a victima" ("In rolul victimei" de Vladimir si Oleg Presniakov) pus in scena de Felix Alexa la Teatrul Metropolis este Valea. Nu Marius Manole, care este foarte bun, ci chiar personajul pe care acesta il interpreteaza. Regizorul a decis sa faca din Valea un tanar nu atat dezabuzat si inrait, cat mai degraba melancolic si hamletian. Miscarea se traduce pe scena prin sacrificarea cinismului in favoarea unei tristeti deseori prea explicite. Proiectiile din timpul spectacolului, pe cele trei ecrane care strajuiesc scena, in care Valea (alias Manole) mangaie si zgarie peretii, cu gesturile unui mare disperat, nu se pupa aproape deloc cu ce se intampla pe scena. Dar isi indeplinesc scopul: de a ne aminti, atunci cand radem mai cu spor, de cat de grave sunt de fapt lucrurile. Daca insa Valea ar fi fost un cinic desavarsit, care e atat de sictirit incat nu are chef sa-si obtina o slujba normala, preferand cel mai "freak" job posibil, anume sa faca pe Victima in reconstituirile politiei, cu siguranta lucrurile nu ni s-ar fi parut mai putin grave.
Parintii lui Valea se cearta plecand de la cele mai mici prostii domestice, cum ar fi desprinderea tapetului. "Au niveluri diferite de acces la cultura", comenteaza, melancolic – desi eu l-as fi vrut cinic –, Valea. S-au inventat toate prostiile, cum ar fi batoanele de peste, in care – comenteaza Valea, la fel de melancolic – urineaza letonii, in semn de razbunare. Reconstituirile crimelor, facute sub supravegherea "Primului capitan" – Razvan Vasilescu, intr-un nou rol de canalie care i se potriveste ca o manusa –, sunt la fel de superficiale ca realitatea traita de Valea. Sunt pigmentate cu bere iar, daca o cere contextul – reconstituirea unei crime la bazin –, ofiterii se lasa la bermude si in voia furtunilor hormonale. Reconstituirile sunt prilej de isterie, dar si de experimente exotice, nimic nefiind aici mai plicticos si mai putin interesant ca moartea.
Plecand de la disputa dintre doi pusti, finalizata, fireste, cu moartea unuia dintre ei, si provocat de ceea ce pare o neintelegere a tinerei generatii, "Primul capitan" sfarseste prin a perora impotriva fotbalistilor, preocupati nu de joc, ci de cum le sta freza. Tot aceasta reconstituire, intr-un restaurant japonez, incepe cu nimic mai putin decat un recital. Chelnerita (Dana Dogaru) interpreteaza un cantecel stupid, de un umor nebun (creatie Ada Milea), una dintre multele dovezi de absurd ale consumerismului si ale societatii amatoare de cat mai exotic, de cat mai inedit, de cat mai spectaculos. Iar "Primul capitan" moare dupa ce gusta din curiozitatea casei, pestele care, daca nu e taiat cum trebuie, te trimite direct "dincolo". Nici macar nu se poate spune ca s-a infruptat, pentru ca, de fapt – si acesta este unul din multele momente spumoase ale spectacolului –, se chinuieste zadarnic sa manuiasca doua betisoare.
si da, spectacolul "In rolul victimei" este irezistibil, ar fi pacat sa-l pierdeti. z
Dramaturgii
» Cei mai jucati rusi dupa Cehov
Dupa Cehov, fratii Presniakov sunt la ora actuala cei mai jucati dramaturgi rusi. Au studiat Literele la Universitatea Gorki din Ekaterinburg si au fondat Studioul pentru Teatru Experimental. Au devenit cunoscuti in afara Rusiei cand piesa "Terorism", montata la noi de Gianina Carbunariu, la Teatrul Foarte Mic, a avut premiera la "Royal Court" din Londra, in 2003. "In rolul victimei" a fost scrisa pentru Festivalul de Edinburgh, 2003.
Regizorul
» Felix Alexa despre "In rolul victimei"
"O piesa seducatoare, scrisa cu umor negru si cinism. O analiza ironica si subtila a relatiei dintre parinti si copii, a iremediabilei rupturi intre generatii. O imagine tragicomica a lumii contemporane, guvernate de reclame, telenovele si fotbal. O lume in care crima si moartea sunt vazute doar ca fapt divers. Un spectacol care vorbeste cu sarcasm despre cat d†e absurda si superficiala poate fi lumea in care traim."
