Aparate electronice desfacute bucata cu bucata si asezate la soare, haine spalate pe jumatate si intinse pe garduri si multa liniste intr-o zi torida de iunie, in care, in locul mirosului de fan proaspat cosit de la munte, se simte aerul greu al cadavrelor intrate in putrefactie. Sute de animale au ramas ingropate in namol si trei persoane nu au fost inca gasite, asa ca oamenii se uita de doua ori pe unde calca.
Asa arata, la o saptamana dupa torentul care a maturat totul in calea lui, localitatea bistriteana Tarlisua, locul de unde au plecat sa munceasca in strainatate peste 400 de oameni. S-au intors cu totii si si-au construit case frumoase, dotate cu aparatura de ultima generatie si cu masini in curte. Pe unele dintre ele le-a luat apa cu tot cu garaje si zac acum parasite la marginea drumului. Altele stau innamolite in curti si gradini ca niste stafii.
Avutia de-o viata, ingropata in namol
Ludovica Rus are 51 de ani si locuieste impreuna cu sotul ei intr-o casa cu etaj, vizavi de primarie. In curte, o masina de teren sta cu rotile infundate intr-o scoarta de pamant. Nimanui nu-i pasa de ea. Stapanii gospodariei stau pe prispa si se uita la televizorul nou, desfacut bucata cu bucata.
„Viata mea inainte era linistita, frumoasa, buna, fara grija zilei de maine. Aveam totul inainte de nenorocirea asta. Am ramas fara nimic, eu, mama, fratele meu, sora-mea. Nu-s singura care am ramas asa. Astazi mai spal, incerc sa mai salvez ceva: vase, canapeaua, dulapul. In primul rand, peretii trebuie spalati de namolul ala. I-am zis la barbatul meu sa plecam de aici sa nu mai vedem satul, sa nu mai vedem nimic”, povesteste femeia.
Barbatul ei a lucrat ca sofer pe masina de transport a scolii, dar si aceea a ramas innamolita undeva la vale si acum se teme ca nu va mai fi nevoie de el. In casa familiei Rus n-a mai ramas nimic in afara de un serviciu de cafea, care a scapat ca prin minune. „L-am adus de dincolo, din strainatate. Mai am si o farfurie si o cana. In rest, sunt din ajutoare. Nu mi-am imaginat ca voi ajunge la mila oamenilor. Acum, daca ar fi sa-mi repar casa, mi-ar trebui vreo 500-600 de milioane de lei sa fie cum o fost”, mai spune femeia.
La alti cativa metri, Maria Sigartau spala haine la un robinet unde curge apa curata. „Lasati-ma sa termin ca nu mai curge mult si nu apuc sa-mi spal hainele. Ce sa facem? Suntem sleiti de puteri si se vede ce facem. Spalam hainele, iar miroasa, nu mai avem cuvinte sa spunem ce facem. Viata mea, de bine, de rau, a fost frumoasa. Si cand te gandesti ca ai avut de toate si acum trebuie sa stai la mila cuiva sa vina sa-ti faca si sa-ti deie, iti vine sa intri in pamant de rusine”, spune Maria.
Din spatele curtii apare si un barbat, Maftei Sigartau, care plange de cateva zile. De profesie e vostinar (om care aduna faguri de la stupi, pe care-i transforma apoi in ceara – n.r.). In ziua potopului era cu treaba la Buzau si a auzit de necazul de acasa. Cu mare greu a reusit sa ia legatura cu familia si a venit intr-un suflet acasa.
„Ce-am gasit? Dezastru, asta am gasit. Numai Dumnezeu stie ce-a fost in sufletul meu, am lasat acasa un rai si m-am intors intr-un iad. Nu mi-a mai ramas nimic, totul e intors pe dos. Televizoare am avut doua, acum sunt in namol, nici nu le mai scot”, descrie barbatul cu groaza clipele prin care a trecut.
Mai sus, pe vale, in curtea scolii, o femeie scotoceste printre ajutoare in cautarea unei perechi de pantofi marimea 37. „Am umblat in cizme de cauciuc o saptamana. Imi ard picioarele pe caldura asta”, spune ea. Familia Man Paladea si Samson locuieste chiar pe valea de pe care a pornit potopul. Are o casa cu etaj si una in constructie. Ultima nu va mai deveni niciodata o casa noua fiindca apa le-a luat toate materialele cumparate cu greu dupa ani de truda.
„Bine c-am scapat cu viata. Restul le-om face noi cumva. Sa vina numai sa ne scoata molozul din curte ca nu putem ajunge nici la vitele din grajd. Un cal a ramas pe munte si a scapat saracul”, povesteste Samson Man.
Familia Largean are casa construita chiar langa podul din centrul satului, unde s-a intalnit presedintele cu premierul. Potopul le-a adus zeci de tone de lemne in casa si i-a speriat de moarte. Lucretia Largean a fost invatatoare acum 16 ani, dar a renuntat la munca ei, pe care o indragea, ca sa mearga in strainatate sa castige bani mai multi pentru ea si familie. Mai intai a strans bani sa-si repare acoperisul la casa, apoi sa-si cumpere mobila si aparatura electronica pentru copii. Pe toate le-a luat insa apa. „Ce-am adunat acolo s-a dus. Am ramas noi in viata, atat!”, spune femeia. De-acum nu i-a mai ramas decat bucuria ca fiul cel mare a reusit sa treaca peste socul de saptamana trecuta si sa ia nota 10 la proba orala de la bacalaureat. „E singur, n-am putut merge cu el. Sper sa treaca cu bine examenul acesta”, mai povesteste femeia.
Legati de glie
Desi multi dintre oameni sustin ca nu isi vor mai face case pe Valea Tiblesului fiindca zona este prea periculoasa, primarul din Tarlisua, Stefan Perhaita, ii scuza. „Sunt ei necajiti ca a venit necazul acesta peste noi, dar nu vor pleca, pentru ca iubesc cu totii valea asta. M-au sunat cei care sunt in Statele Unite si-n Italia sa ma roage sa trimit acolo imagini cu ce s-a intamplat, sa arate si ei la lumea de acolo ca sa ne ajute. Tuturor le pasa si veti vedea ca ne revenim. E greu, dar nu ne lasam”, afirma edilul. In urma cu o saptamana, Valea Tiblesului a fost maturata de un torent pornit din munte, care a luat cu el mii de tone de lemne, a smuls copacii din radacini si a distrus totul in calea lui. Circa 900 de gospodarii au fost afectate, iar 26 au fost pur si simplu rase de pe fata pamantului. Zece oameni au murit, iar alti trei sunt dati in continuare disparuti.
