Intr-un numar recent din "Le Monde", jurnalisti de televiziune deplang programele sub asteptari ale noii toamne TV frantuzesti. Merg foarte bine, constata Macha Séry, reality show-urile. si e dat ca exemplu un program gen MTV, intitulat "Paris Hilton: o prietenie pentru o viata". Paris Hilton este de fapt intruchiparea vedetei de televiziune, cineva care arata binisor, nu stie sa faca nimic, dar caruia ii place sa apara mereu pe sticla. Asadar, Ramona Gabor poate sa stea linistita: exista, ca sa-i scuze existenta, Paris Hilton. Francezilor le-au ramas totusi posturi TV si programe pe care noi nu le producem. ARTE, de pilda, nu exista in Romania, unde TVR Cultural are un discurs vizual si verbal coborat din anii ’70, de parca Ceausescu ar fi si acum in viata si ar interzice tot ce poate trezi interesul. si de parca TVR-ul n-ar fi o institutie plina de bani, care-si permite sa cumpere "Champions League" pe bani grei.
Nu exista, in programele tv din Romania, documentare in regie proprie, culturale sau sociale. Exista uneori reportaje, realizate atat de prost, incat n-ai nici un chef sa le urmaresti pana la capat. Dar, oricum, ele sunt atat de putine, atat de anemice, atat de ingropate sub tonele de promotii la filme si divertisment, incat poti spune ca practic nu exista. Bun, si atunci ma intorc la divertisment. Regele audientelor absoarbe teme si subiecte sub eticheta unei abordari. Divertismentul e un stil, nu o tema. Am avut timp sa ma acomodez un picut cu oferta romaneasca de toamna, care propune divertisment nou sau transferuri de la un post la altul. Intr-adevar, asa cum observau si jurnalistii francezi, si la noi realityshow-ul e la moda. "Aruncati din tren", "Cireasa de pe tort", "Serviti, va rog" mizeaza pe contactul vedetelor cu strada.
Emisiunile acestea, unele mai bune, altele mai proaste, asta, si in functie de logistica alocata (de pilda, in "Cireasa de pe tort" se filmeaza ca in anii ’80, emisiunea arata de parca ar fi produsa de OTV) si de alegerea personajelor si a "naratorului" ("Test de fidelitate" arata a bordel din Ferentari), aduc ceva nou fata de genul "Big Brother". In "Big Brother", diversi tineri, alesi mai intai cinstit, apoi tabloidic, stateau inchisi mereu intr-o casa-scena. Asa se intampla acum in "Nora pentru mama", probabil ca si din cauza asta nu suport emisiunea. Big Brother aducea impreuna omul obisnuit si scena pe care, de obicei, urca vedetele. Asa a aparut realityshow-ul in Romania, ca o invitatie adresata "amarasteanului" (ce cuvant idiot!) de a salta pe o scena si de a se da in spectacol. Asa au si aparut cateva vedete, de la Pasarin si Lazarut la Ernest, oameni carora le place sa se expuna.
Doar ca, aici, vitalitatea sexului feminin se reduce la curajul de a-si da jos textila. Or, eu inteleg prin vitalitate mai degraba ceea ce exprima Loredana Groza: atractie in lipsa invitatiei explicite la sex. Tipul acesta de show care combina scena cu omul comun nu functioneaza insa foarte bine, si cred ca asta se intampla pentru ca prezentele care atrag privirile sunt in primul rand cele ale vedetelor. Intervine aici o problema de identificare: persoana ne capteaza imaginarul; vrem, eventual, sa fim ca ea, dar identificarea nu se produce decat in cursul unor povesti, atunci cand avem de-a face cu eroi buni sau rai. In schimb, ne identificam cu spatiile cunoscute, pe care le-am parcurs si in care am avut diferite experiente memorabile. De aceea, combinatia optima pentru un realityshow pare a fi vedeta plus spatiu public, nu invers, om obisnuit plus scena. Ramane sa va spun daca imi plac aventurile in Panama ale lui Andrei Gheorghe.
