Desi se crede la un moment dat “singur pe margine”, scriitorul Vasile Garnet, un excelent poet, dar si director al revistei “Contrafort”, este in miezul lucrurilor. Observatia sa porneste, in volumul “Intelectualul ca diversiune”, de la ideea manipularii opiniei intelectualului basarabean de catre aparatcikii locului. El este un analist amar al situatiei din R.M. (cum scrie pe panou, la intrarea dinspre Vest: “Bine ati venit in R.M.”), adica Republica Moldova. Vasile Garnet atinge in cartea sa, aparuta la Polirom, cotele tragicului atunci cand descrie situatia taranului basarabean, imposibilitatea sa de a se smulge dintr-o mentalitate pe care i-a sadit-o comunismul. Dar concluzii tragice primesc si consideratiile sale mai generale asupra tarii in care ii este dat sa traiasca. Scriitorul compara Republica Moldova cu terifianta “zona” din “Calauza”, faimosul film al lui Tarkovski. Si observa cu amaraciune: “Spre deosebire de personajele lui Tarkovski, oamenii care locuiesc in R.M. au de facut efortul in sens invers: din “zona” spre lumea larga. Ei nu reusesc sa se smulga din acest spatiu inchis ermetic chiar si dupa caderea, acum un deceniu, a tuturor barierelor politice exterioare, decat renuntand la iluzii si la o parte adanc inradacinata a fiintei lor, de dragul unei libertati in numele careia nu mai pot emite nici un fel de pretentii. Cetatenii R.M. se situeaza dincolo de bine si de rau, categoriile morale fiind inoperante in cazul lor, ei trebuie priviti ca niste exemplare esuate ale speciei umane, ca un rebut antropologic, demn de mila si imposibil de reconditionat, potrivit cel mult la ilustrarea conditiei de mutant nascut in urma unor experiente malefice ale istoriei.” Nu putini dintre romanii care se considera ceva mai fericiti pentru ca au trait dincoace de Prut se pot regasi in acest trist portret colectiv.
Cartea lui Vasile Garnet se alcatuieste dintr-o suma de articole, mai scurte sau mai lungi, cum e cel in trei parti dedicat diversiunilor lui Ion Druta, analize necrutatoare ale vietii sociale basarabene, cu dese reveniri la cultura si scriitorii din acea parte pierduta a Romaniei. Un amplu “Jurnal la Contrafort” incheie aceste analize, care pot da cititorului roman o imagine clara a dezastrului basarabean, popor si tara cazuti, prin propriul lor vot, din nou si din nou, sub talpa comunista. O carte care trebuie citita neaparat, pentru a afla, nu intre altele, cum poate fi folosit intelectualul, cu voie si fara de voie, ca diversiune.
