Ne aflam oare intr-o era a teoriei conspiratiei? Exista destule dovezi care sugereaza ca am intrat intr-o asemenea epoca de aur a cercetarilor, speculatiilor si deductiilor asumate de cetateni si care capata de regula contur pe internet pentru a se raspandi ca un virus in toata lumea. Procesul extrage teoriile conspirationiste de la periferia discursului public, adica de acolo unde erau ele consemnate in trecut, ducandu-le uneori in centrul dezbaterii politice.
Mi-am dat seama de acest lucru din intamplare. Scriind o carte despre confiscarea puterii executive americane in anii Bush, in timpul documentarii pe marginea unor noi evolutii am dat pe internet peste discutii care plecau de la ideea unor manipulari in spatele usilor inchise.
Exista cateva teme majore. In SUA, una frecvent intalnita este ca elitele globale conspira – printre altele, prin Grupul Bilderberg si Consiliul pentru Relatii Externe – la crearea unui guvern mondial, care sa fie dominat insa de propriii exponenti, nu de guvernele nationale. Uneori, cu detalii ce tin mai mult de folclor, adeptii teoriilor conspirationiste completeaza cabala prin includerea unor organizatii precum Illuminati, francmasonii, invatatii lui Rhodes sau, ca intotdeauna, evreii.
Fundamentele acestor naratiuni le sunt familiare acelora care au studiat mecanismele de transmitere a anumitor tipuri de scenarii pe timp de criza. In termeni literari, aceasta teorie a conspiratiei seamana bine cu Protocoalele Inteleptilor Sionului, invocand elite globale secrete, cu o putere foarte mare si obiective ticaloase. Din punct de vedere istoric, se tinde catre acelasi set de teme: transformari infricosatoare, de necontrolat, induse de cosmopoliti educati si urbanizati.
Cei care s-au ocupat de studierea Republicii de la Weimar cunosc faptul ca dislocarile bruste si socurile la care au fost supusi germanii in acea perioada (urbanizarea rapida, intreruperea legaturilor familiale si sociale, relaxarea restrictiilor sexuale si colapsul economic) i-au facut pe multi dintre ei sa devina receptivi la teorii simpliste, care pareau sa le rezolve confuziile si sa ofere intelesuri mai largi propriilor suferinte.
In mod similar, miscarea "adevarului despre 11 septembrie" acrediteaza ideea ca atacurile Al Qaeda asupra Turnurilor Gemene au fost o "lucratura interna". In lumea musulmana, o teorie a conspiratiei larg raspandite afirma ca in spatele atacurilor s-au aflat israelienii si ca toti evreii care lucrau in acele cladiri au stat acasa pe 11 septembrie.
De obicei, teoriile conspirationiste apar atunci cand oamenii nu sunt educati si informati si nu exista o presa independenta riguroasa. si atunci, de ce asemenea teorii isi gasesc astazi aderenti in SUA si in alte democratii solide?
Inflatia de teorii conspirationiste din zilele noastre este favorizata de exact acele conditii care au dus la acceptarea ideilor respective in trecut: mutatii sociale rapide si incertitudine economica profunda. Un "inamic" clar desemnat, care are un "plan" inconfundabil, este, din punct de vedere psihologic, mai linistitor decat evolutia haotica a normelor sociale si actiunile – sau esecurile – unui capitalism desantat. Desi teoriile conspirationiste sunt deseori absolut irationale, intrebarile de la care pornesc sunt la fel de des rationale, chiar daca raspunsurile nu se bazeaza pe nici o sursa sau sunt evident gresite.
Cautand raspunsuri, cetatenii reactioneaza rational la realitati irationale. Multi cred, pe drept cuvant, ca mass-media nu investigheaza si nu inregistreaza abuzurile. Ziarele din cele mai avansate state se straduiesc din greu sa supravietuiasca, iar atunci cand fac reduceri de costuri si personal, jurnalismul de investigatie este primul sacrificat. Concentrarea accentuata a proprietatii si a controlului media alimenteaza neincrederea populara, pregatind scena pentru intrarea cetatenilor care sa preia in vidul creat cercetarea jurnalistica.
Intr-o epoca in care lobby-ul corporatiilor are mana libera in a contura – daca nu chiar a dicta – politicile publice, multi oameni cred, din nou, pe drept cuvant, ca aceia pe care i-au ales nu-i mai reprezinta. De aici, asadar, impulsul de a crede in forte nevazute.
Chiar si oamenii rationali au devenit mai receptivi la anumite teorii ale conspiratiei, pentru ca in ultimii opt ani am asistat intr-adevar la cateva conspiratii sofisticate. Administratia Bush a conspirat pentru a-i impinge pe americani intr-un razboi ilegal, facand uz de probe falsificate in acest scop. Sa ne miram, deci, ca atat de multi oameni rationali incearca sa gaseasca un sens intr-o realitate politica devenita neobisnuit de opaca? Atunci cand membrii comisiei "11 septembrie" isi retrag propriile concluzii (fiindca s-au bazat pe dovezi obtinute prin tortura), sa fie oare atat de surprinzator ca multi pledeaza pentru o a doua investigatie?
Destul de frecvent, cetatenii sapa la periferia discursului si urmaresc asemenea rationamente teoretice, reusind sa produca stiri pe care mass-media generaliste le ignora. De pilda, a fost nevoie de "conspirationistul" Alex Jones pentru a aduce la suprafata tehnologii bazate pe microunde ce urmau sa fie utilizate de politie impotriva unor cetateni americani. The New Yorker a confirmat informatia mult mai tarziu, fara a credita sursa initiala.
Tendinta media de a evita sa investigheze sau sa relateze despre ce e cu adevarat consistent in teoriile conspirationiste de pe internet reflecta in parte prejudecati de clasa. Asemenea teorii sunt privite ca fiind vulgare si de o calitate indoielnica. De aceea, chiar si subiectele bune, critice sau informatiile bine documentate identificate de cetatenii-jurnalisti tind sa fie privite ca toxice de comunitatea formala a publicistilor cu pregatire de specialitate.
Adevarata problema a acestei frenezii a teoriilor conspirationiste este ca ii lasa pe cetateni intr-o stare de agitatie emotionala, fara a le oferi in schimb un fundament probatoriu solid, pe care acestia sa-si bazeze viziunea asupra lumii in care traiesc, dar si fara o directie constructiva, in care ei sa-si indrepte emotiile. Tocmai de aceea multe discutii deviaza de la speculatii potential interesante in discursuri pline de ura si paranoia. Intr-un mediu infierbantat, fara o validare editoriala competenta sau instrumente de confirmare a surselor, cetatenii devin o posibila prada si o masa de manevra pentru demagogi, asa cum am putut vedea la mitingurile electorale ale Sarei Palin, dupa ce teorii de pe internet afirmau ca Barack Obama ar fi terorist sau in cardasie cu teroristii.
Trebuie sa schimbam fluxul informational in era internetului. Cetatenii ar trebui sa aiba mai usor posibilitatea de a transmite informatii si de a pasa subiecte catre jurnalistii de investigatie din media generaliste. Ei ar trebui sa organizeze noi platforme online, unde sa fie platite taxe pentru investigatii jurnalistice directe, fara a exista o presiune a corporatiilor. Cetatenii care sunt interesati ar trebui sa fie scoliti in tehnicile fundamentale ale jurnalismului: identificarea informatiilor pertinente, confirmarea prin doua surse independente, utilizarea responsabila a citatelor si evitarea anonimitatii – adica, asa cum spune propriul cod deontologic, exact modul de lucru al jurnalistilor conventionali.
Aceasta este calea prin care cetatenii pot fi luati in serios (si se pot lua pe sine in serios) ca documentaristi si investigatori. Intr-o perioada de minciuni oficiale, energia investigativa sanatoasa ar trebui sa faca lumina, nu doar sa propuna subiecte incendiare.
