Stagiunea 2006-2007 in teatrele subventionate din Capitala (IV)
Teatrul Odeon dornic de noutati
In plin centru al Capitalei, Teatrul Odeon detine doar o singura sala in stil traditional arhitectural, in care a reusit sa prezinte cinci (!!) premiere originale. Este un teatru aflat mereu in cautarea unor formule noi, atat repertoriale cat si artistice.
z z "BLOCK BACH".
Preocupat de dezvoltarea si afirmarea teatrului-dans, proiect impus la Teatrul Odeon prin personalitatea
lui Razvan Mazilu, la sfarsitul stagiunii s-a prezentat
si "Block Bach", unul din cele mai originale spectacole ale stagiunii. Regizorul Alexandru Dabija s-a alaturat lui Razvan Mazilu si coregrafului israelian Amir Kolben, si aceasta echipa a conceput ilustrarea unei povesti despre viata de la bloc pe muzica lui Johann Sebastian Bach. Ideea este surprinzatoare, dar a rezultat un spectacol impresionant si original prin proiectiile realizate de Casa Gontz ce se dovedesc un mijloc de expresie care poate spori valoarea imaginii scenografice. Spectacolul implica emotional spectatorii si beneficiaza de o excelenta distributie ce reuneste artisti din zone creatoare diferite: Coca Bloos din teatru, Razvan Mazilu si Monica Petrica din lumea dansului si CRBL, membru al trupei "Simplu", din muzica asa zis usoara. Este o incantare acest spectacol unicat in peisajul nostru teatral care in 3 septembrie s-a jucat si la Paris, la Casa UNESCO.
"IONESCO –
CINCI PIESE SCURTE".
Nu a fost niciodata uitat de teatrele noastre, Eugène Ionesco, dar in ultimii ani, spectacole de interes major cu piesele sale absurde sunt destul de rare.
Regizorul Alexandru Dabija reuseste, la Teatrul Odeon, un spectacol de inalta clasa, atractiv, cu finete in stil realist construit. Viziunea sa regizorala este o acida satira la adresa realitatii perceputa si judecata deformat de multi din cei care o traiesc. Alexandru Dabija s-a oprit la cinci piese scurte de Eugène Ionesco, mai putin cunoscute, legate prin
desenul unor personaje comune.
In regia exemplara, captivanta
ce dezvolta un umor de buna calitate, spectacolul traieste
printr-o distributie admirabila in care regasim pe Dorina Lazar, Niculae Urs, Ionel Mihailescu, Pavel Bartos, Antoaneta Zaharia, Gelu Nitu, Oana stefanescu. "Ionesco – cinci piese scurte" ramane unul din putinele spectacole de ireprosabila calitate culturala din peisajul teatral bucurestean.
In 5, 6 si 7 septembrie, spectacolul se joaca la celebrul Theatre de la Huchette din Paris, unde piesele lui Eugène Ionesco sunt prezente de cinci decenii.
z z "HAMLET MACHINE".
Alegerea repertoriala a piesei lui Heiner Müller s-a facut tot din dorinta de a dezvolta proiecte originale, numai ca rezultatul, in acest caz, e minor. In ciuda faptului ca decorul apartine lui Andrei Both si costumele Doinei Levintza, imaginile de ansamblu fiind spectaculoase, spectacolul regizat de Dragos Golgotiu ramane haotic ca mesaj si este plictisitor. Celebrele personaje din "Hamlet" devin un pretext pentru o filosofie subreda despre lumea contemporana. Spectatorii ce vin cu ideea ca "Hamletmachine" ar avea legatura cu Shakespeare raman deziluzionati, iar unii parasesc discret sala in timpul reprezentatiei.
"SUNT PROPRIA MEA SOTIE".
Din dorinta cultivarii noutatilor, de asta data selectia repertoriala nu este stralucita. Se prefera din nou, o piesa de Doug Wright, care in urma cu doua stagiuni era pe afisul Teatrului Odeon cu "Marchizul de Sade". Textul este un lung monolog al destainuirilor personajului Charlotte, un travestit, homosexual, despre viata sa petrecuta in tumultuoase etape istorice. Regizoarea Beatrice Roncea a croit inventiv sub aspect teatral spectacolul, dar textul nu reuseste sa convinga spectatorii prin continut, sa se apropie de preocuparile lor de astazi.
z z O alta premiera a Teatrului Odeon de la incheierea stagiunii a fost "E DOAR SFARsITUL LUMII", in regia lui Radu Afrim, pe care, din pacate, nu l-am vizionat.
Teatrul Odeon ramane o institutie teatrala subventionata de stat cu personalitate, preocupata de inovatii creatoare, in ciuda unor nereusite selectii repertoriale, firesti in activitatea oricarui colectiv.
TEATRU/Spectator l
Teatrul Mic a devenit… foarte mic
Aceasta institutie, subventionata si ea din banii contribuabililor, beneficiaza de sala Teatrului Mic din strada Constantin Mille, eleganta si moderna, si de cea a Teatrului Foarte Mic din Bulevardul Carol I, care, in curand, va intra in renovare. Ofertele de premiere ale acestui colectiv au fost foarte putine si penibile.
S.O.S., Teatrul "Nottara"!
Are doua sali, – "Horia Lovinescu" si "George Constantin" – in "buricul targului" cum se zice, dar cladirea in care se afla e marcata de "bulina rosie" si asteapta consolidarea. Acest teatru a produs doar o premiera si activeaza mai mult in turnee destul de minore peste hotare.
"SPECIAL SANGE!!!" ar fi vrut sa lanseze proiectul "Buletin de Bucuresti" care invita tinerii regizori sa se afirme in Capitala. Teatrul "Nottara" ca si Teatrul National "I.L. Caragiale" nu au regizori angajati si este in cautarea lor. Excelenta idee, numai ca proiectul nu s-a dezvoltat, a ramas la o singura premiera. Poate ca nici tineri regizori activi nu avem! Tanarul regizor Bogdan Husanu, invitat la Teatrul "Nottara", a ales piesa lui Guy Foissy, "Special sange!!!" ce ar fi vrut sa satirizeze mass-media ahtiata dupa "senzational", ca si pe cei care il infaptuiesc. Viziunea regizorala a fost insa superficiala, lipsita de credibilitate, incarcata cu efecte facile. Singura premiera de la Sala "Horia Lovinescu" nu merita atentia publicului, chiar daca distributia reuneste nume importante din colectiv: Alexandru Repan, Emil Hossu, Victoria Cocias.
Cealalta sala a teatrului, studioul "George Constantin" a fost gazda unor spectacole independente, care in majoritatea lor au prezentat doar una cel mult doua reprezentatii, nedrept fiind considerate ca niste serbari scolare sau examene cu public. Teatrul "Nottara" nu a investit pentru infaptuirea nici unei premiere a colectivului sau
in aceasta sala. Situatia Teatrului "Nottara" este alarmanta deoarece si neconsolidarea cladirii
ramane scuza lipsei
proiectelor repertoriale.
z z In CONCLUZIE am incercat, in patru numere ale suplimentului doar sa amintim ofertele din stagiunea trecuta ale principalelor teatre de stat din Capitala: Teatrul National "I.L. Caragiale", Teatrul de Comedie, Teatrul Odeon, Teatrul "Bulandra", Teatrul Mic si Teatrul "Nottara". Ele au o concurenta substantiala din partea miscarii teatrale independente reprezentata cu succes in Bucuresti prin Teatrul Act si Teatrul Luni – Teatru de Consum de la Green Hours. Ultimul trece printr-o perioada dificila fiind amenintat cu evacuarea, dar a sustinut o stagiune estivala remarcabila. Ministerul Culturii si Cultelor, Primaria Capitalei au in custodie numai teatrele de stat, iar o lege pentru sprijinirea teatrelor independente nu exista.
